M-au năpădit ...

M-au năpădit buruieni, mărăcini
Înfipte-adânc, otrăvind rădăcini,
Țarina mi-au călcat-o străinii,
Nu au cruțat nimica hainii!

Bobu-i uscat, în pai nu e roadă,
Și fructul cel dulce vrăjmaşul mi-l pradă.
Îmi plânge ogorul și via-i pustie,
Nu-s nici cântări și nici veselie.

Sufletu-mi geme și n-are alin,
Beau ape tulburi cu gust de pelin,
Pierdut sunt de turma și rănile dor,
Sunt oaia ce-și caută iubitul păstor.

Iubirea de bani m-a dus în robie,
Arginții trădării încă îmbie,
O risipă mi-e traiul necumpătat,
Ziua s-a dus, soarele-i la scăpătat.

Stăpân eşti Tu, Doamne, pe-ntreaga zidire,
Te rog nu uita de-a Ta moștenire,
Ca un viteaz, din somn Te trezeşte
Vindecă, iartă, pe-ai Tăi slobozeşte.


Olivia Pocol (Bâlc) – August 15,2018