Cartea Ieremia începe după cum urmează: „Cuvintele lui Ieremia, fiul lui Hilchia”, iar în capitolul 51:64 citim: „Până aici sunt cuvintele lui Ieremia”. În contradicţie cu această simplă introducere şi cuvintele de încheiere ale profetului şi în ciuda faptului că nu există vreun alt profet în Vechiul Testament despre care să ni se spună atât de multe detalii personale despre viaţa şi slujirea sa, criticii moderni ai cărţii Ieremia pretind că, în cea mai mare parte, profeţiile lui Ieremia nu provin de la acesta. Şi, cu toate acestea, nu există nici măcar un singur motiv considerabil pentru o astfel de argumentare îndoielnică.
Din relatările lui Ieremia observăm că el s-a născut în timpul domniei neevlaviosului rege Manase (696 – 642 î.Hr.). El se trăgea din familia preoţească a lui Aaron. Cetatea lui natală era Anatotul din ţinutul lui Beniamin, care nu era departe de Ierusalim (Ieremia 1:1 ). Chiar din primii săi ani de viaţă el a fost chemat de Domnul să fie profet (Ieremia 1:4-10 ). Aceasta s-a întâmplat în anul al treisprezecelea al împăratului Iosia, anume în 627 î.Hr. (acesta a domnit între 640 – 609 î.Hr.). Slujba lui Ieremia a durat peste 40 de ani, până după distrugerea Ierusalimului de către Nebucadneţar în anul 586 î.Hr. (Ieremia 39 ). Potrivit poruncii Domnului, Ieremia a rămas necăsătorit (Ieremia 16:2 ).
Pentru început, Ieremia a locuit în Anatot. Dar destul de curând ura locuitorilor acestei cetăţi s-a ridicat împotriva lui (Ieremia 11:18-23 ). Profeţiile din Ieremia 1:2 şi Ieremia 3:6 au fost rostite în timpul împăratului Iosia (640-609 î.Hr.). La moartea lui Iosia, Ieremia l-a jelit (2. Cronici 35:25 ; compară cu Ieremia 22:10 ). El a profeţit împotriva lui Şalum (sau Ioahaz), fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda (Ieremia 22:11 ).
În timpul domniei următoare, a lui Ioiachim (609-598), Ieremia a profeţit căderea Ierusalimului. Din acest motiv preoţii au vrut să-l ucidă (Ieremia 26 ). În anul al patrulea al lui Ioiachim, Ieremia a profeţit printre alte lucruri, robia lui Iuda în Babilon timp de 70 de ani (Ieremia 25:11-12 ; 36:1 ; 45:1 ). În timpul acesta babilonienii conduşi de Nebucadneţar au învins regatul Egiptean în bătălia de la Carchemish (606 î.Hr.). După aceasta Ierusalimul a fost asediat şi o parte din locuitorii săi au fost aduşi în Babilon (fapt care a însemnat prima deportare în Babilon în 605 î.Hr.). Ieremia primeşte acum de la Dumnezeu sarcina de a scrie toate profeţiile sale existente de până atunci într-o carte. El a făcut aceasta cu ajutorul lui Baruc (Ieremia 36:1-4 ). Când Baruc a citit cu glas tare aceste cuvinte în templu, împăratul Ioiachim mânios a tăiat sulul şi l-a aruncat în foc (Ieremia 36:20-26 ). Atunci Dumnezeu l-a pus pe Ieremia să-l rescrie în întregime şi Ieremia a „adăugat la ele multe cuvinte asemenea lor” (Ieremia 36:27-32 ).
Următorul împărat, Ioiachin sau Ieconia, a domnit doar trei luni şi a fost dus în Babilon în 597 î.Hr. (a doua deportare). Succesorul său a fost Zedechia, al treilea fiu al lui Iosia (597-586 î.Hr.). Ieremia l-a sfătuit pe Zedechia să nu se sprijine pe Egipt pentru a se împotrivi Babilonului (Ieremia 37:6 ) ci să rămână supus împăratului Babilonului (Ieremia 37:12-22 ). Când Ieremia a dorit să meargă în ţinutului lui Beniamin a fost capturat şi aruncat în temniţă (Ieremia 37:11 - 38:6 ). Când în cele din urmă Babilonienii au luat Ierusalimul, Ieremia a fost eliberat din temniţă. I-a fost dat să aleagă fie să meargă în Babilon fie să rămână în ţară (căci împăratul Nebucadneţar poruncise cu privire la el). Când Ghedalia (care fusese numit guvernator prin porunca împăratului) a fost ucis, iudeii au fugit în Egipt de teama răzbunării Babilonului, luându-i cu ei prin forţă şi pe Ieremia şi Baruc (Ieremia 41 – 43). Aici Ieremia şi-a continuat slujba sa profetică în oraşul Tahpanes (Ieremia 43:8 – 44:30) şi aici trebuie să fi fost ucis cu pietre, potrivit tradiţiei, la cinci ani după distrugerea Ierusalimului. Biblia păstrează tăcerea cu privire la moartea acestui mare profet care a trăit şi a slujit în ultimii patruzeci de ani ai regatului lui Iuda.
Scopul scrierii
Ieremia, al doilea dintre aşa-numiţii profeţi mari, este pe drept aşa-zisul profet plângător (vezi Ieremia 9:1,10 ; 13:17 ; 14:17 ; 15:10 ; 20:14 ). Niciun alt profet nu a întâmpinat atât de multă împotrivire şi ură. Deşi a trebuit să sufere mult necaz din partea compatrioţilor săi în timpul vieţii sale, Ieremia fost foarte preţuit după moartea lui (Matei 16:14 ). Şi deşi Ieremia a criticat aspru în mod constant nedreptatea iudeilor şi apostazia lor faţă de Dumnezeul cel viu, el şi-a iubit poporul până la sfârşit (Ieremia 17:16 ; 18:20 ).
Conţinutul şi scopul principal al mesajului lui Ieremia este reprezentat de apelul constant la conştiinţa locuitorilor Iudeei. Mesajele îi îndemnau să-şi recunoască starea morală scăzută şi să se întoarcă la Dumnezeu din apostazia lor faţă de Domnul precum şi din idolatria lor. Totodată Ieremia a vestit şi judecata ameninţătoare cu privire la distrugerea Ierusalimului.
Dar Ieremia vorbeşte de asemenea în mod repetat despre îndurarea lui Dumnezeu faţă de poporul Său. Robia din Babilon va dura doar timp de 70 de ani (Ieremia 25:11-12 ; 29:10 ). După acest timp poporul se va întoarce în ţara lui.
În cele din urmă Ieremia are un mesaj de mângâiere, care încă rămâne neîmplinit, deoarece nu s-a împlinit după cei 70 de ani de captivitate. După un „timp de necaz pentru Iacov” (Ieremia 30:4-7 ), Domnul va face un nou legământ cu poporul Său (Ieremia 31:31-34 ) şi va răsări glorioasa perioadă a domniei păcii milenare sub conducerea lui Mesia (Ieremia 23:5-8 ; 33:14-18 ). Această speranţă a binecuvântării viitoare şi a puterii Duhului lui Dumnezeu l-a întărit şi l-a încurajat pe Ieremia în trista lui slujire care a fost respinsă de contemporanii săi iudei.
Particularităţi
Robia de 70 de ani a lui Iuda în Babilon
Ieremia menţionează în două rânduri iminenta distrugere a Ierusalimului şi deportarea poporului în robia din Babilon şi faptul că robia urma să se sfârşească după 70 de ani prin întoarcerea unei rămăşiţe (Ieremia 25:11-12 ; 29:10 ). Pedeapsa ameninţătoare a lui Dumnezeu şi-a găsit împlinirea în timpul domniei lui Nebucadneţar. În timpul domniei regelui iudeu Ioiachim, Nebucadneţar, pentru prima oară în anul 605 î.Hr., a mărşăluit la Ierusalim şi a adus un număr de iudei în Babilon, printre care era şi Daniel (Daniel 1:1 ).
În timpul scurtei domnii a lui Ioiachin a avut loc un al doilea atac, în anul 597 î.Hr., în timpul căruia 10.000 de oameni au fost luaţi robi şi aduşi în Babilon. În cele din urmă, în timpul domniei lui Zedechia, Ierusalimul şi templul au fost distruse în 586 î.Hr. şi ce mai rămăsese din popor a fost dus în Babilon. Profeţia lui Ieremia s-a împlinit astfel (2. Cronici 36:21 ).
În 539 î.Hr. Cirus, împăratul Persiei, a cucerit Babilonul şi l-a numit pe Darius Medul co-regent (Daniel 5:31 ). În anul al doilea al lui Darius (care potrivit numărătorii persane era anul întâi), Daniel a înţeles din cărţi că cei 70 de ani de pustiire a Ierusalimului, despre care cuvântul Domnului venise la Ieremia profetul, se sfârşiseră (Daniel 9:1-2 ). Aceasta este, apropo, o dovadă limpede a unei recunoaşteri lucrată de Dumnezeu a inspiraţiei Vechiului Testament mai înainte ca întregul canon să fie încheiat! Atunci când Daniel mărturisea păcatul lor în rugăciune el a primit profeţii suplimentare prin îngerul Gabriel cu privire la cele 70 de săptămâni de câte un an fiecare. Aceste săptămâni urmau să dureze de la reconstrucţia Ierusalimului până la venirea lui Mesia şi timpul sfârşitului (Daniel 9:20-27 ).
Autorul cărţii 2 Cronici precum şi al cărţii Ezra face referire la profeţia lui Ieremia cu privire la cei 70 de ani de pustiire a Ierusalimului (2. Cronici 36:22 , Ezra 1:1 ). Datorită edictului împăratului Cirus, aproxiamtiv 42.000 de iudei au fost gata să se întoarcă la Ierusalim pentru a rezidi templul (în jurul anului 536 î.Hr.). Profetul Zaharia (care a profeţit la scurtă vreme după întoarcerea iudeilor) se referă de asemenea la cei 70 de ani de mânie a Domnului împotriva Ierusalimului şi a cetăţilor lui Iuda (Zaharia 1:12 ).
Acum întrebarea se pune: începând cu care dintre cele trei campanii ale lui Nebucadneţar împotriva Ierusalimului se numără cei 70 de ani? Unii cercetători propun să se înceapă de la distrugerea templului din 586 î.Hr. şi apoi trag concluzia că numărul 70 nu trebuie luat literal de vreme ce au trecut doar 50 de ani până la întoarcerea rămăşiţei în 536 î.Hr. Alţii, pe baza textului din Ezra 5:1, 6 :14 şi Zaharia 1:12 , văd împlinirea celor 70 de ani în jurul anului 516 î.Hr. când a fost finalizată reconstrucţia templului.
Totuşi, cea mai uşoară şi mai probabilă variantă este să se ia drept dată de început prima cucerire a Ierusalimului din 605 î.Hr. şi întoarcerea iudeilor din 536 î.Hr. ca dată finală pentru calcularea celor 70 de ani (pe baza textului din 24:1-4 şi 2. Cronici 36:20-23 ).
Ordinea capitolelor din cartea lui Ieremia
Conţinutul cărţii Ieremia nu este întotdeauna consemnat în ordine cronologică. Se presupune în general că partea cuprinsă între capitolele 1 şi 20 aparţin domniei lui Iosia (deşi numele său este menţionat doar în Ieremia 1:1 şi 3:6). Din timpul domniei împăratului Ioahaz nu se menţionează nicio dată.
Capitolele 25-26, 35-36 şi 45-49 sunt plasate în general în timpul domniei lui Ioiachim, în ciuda faptului că doar capitolele25, 26, 35, 36 şi 45 sunt datate.
Capitolele 21-24, 27-34 şi 37-42 au loc în timpul domniei împăratului Zedechia; datarea este menţionată în capitolele 21, 27, 28, 29, 32, 33, 34 şi 37.
Ieremia a rostit cuvintele din capitolul 43:7-8 şi capitolul 44 în Egipt.
Capitolul 52 reprezintă o anexă care corespunde aproape cuvânt cu cuvânt textului din 24:18-25, 30 . Această anexă a fost adăugată sub călăuzirea Duhului Sfânt, poate chiar de către profetul Ieremia însuşi.
Septuaginta (traducerea greacă a Vechiului Testament) omite câteva versete: capitolele 10:6-10; 17:1-4; 27:1,7,13 şi în unele cazuri 17-22; 29:16-20; 33:14-26; 39:4-13; 51:44-49; 52:28-30 şi alte referinţe. Capitolele 46-51 au o ordine schimbată fiind aşezate după capitolul 25:13. Mulţi cercetători au căzut totuşi de acord că traducătorii din Alexandria care erau versaţi în filosofia grecească au încercat să finiseze construcţia dificilă a cărţii Ieremia din ebraică. Textul masoretic evreiesc al cărţii care s-a păstrat are, prin urmare, în mod clar prioritate.
Simboluri profetice
Găsim multe acţiuni sau semne profetice la mulţi dintre profeţi, de exemplu Ezra 2:8 – 3:3; Osea 1:2-9 ; Zaharia 11:7-17 . Dar în nicio altă carte nu găsim atât de multe simboluri profetice ca în cartea lui Ieremia.
Brâul de in (Ieremia 13:1-11 ): respingerea lui Israel
Olarul şi lutul (Ieremia 18:1-10 ): răbdarea lui Dumnezeu
Vasul sau carafa de lut (Ieremia 19:1-13 ): distrugere
