"Ezechiel. Capitolele 40-48"

Categorie:  Cartile Bibliei
 

Capitolele 40 - 48

Ceea ce a mai rămas din profeţie priveşte întemeierea sanctuarului Lui în mijlocul poporului. Cititorul va remarca faptul că, în ultimele capitole, avem o revelaţie asemănătoare cu cea transmisă lui Moise pentru construirea cortului şi lui David pentru construirea templului, cu excepţia faptului că, în acest caz, detaliile sunt păstrate în scrierile date poporului prin inspiraţie pentru a fi mărturie despre timpurile care vor veni şi pentru a avea putere asupra conştiinţei în toate timpurile. Dumnezeu se ocupă de poporul Său. El va restabili sanctuarul în mijlocul oamenilor. Până atunci, mărturia despre gândurile Lui a fost dată poporului pentru a-l face să simtă cum această bunătate a lui Dumnezeu care îi face răspunzători, şi aceasta apasă asupra profetului, care trebuia să declare casei lui Israel ceea ce a văzut, după cum a şi făcut. Când sunt date măsurile diferitelor părţi ale casei şi ale curţilor, gloria lui Yahve umple casa în viziune, după cum se întâmplase istoric la consacrarea cortului şi a templului.  

Versetul 7 din capitolul 43 proclamă faptul că acea casă care este tronul şi scaunul picioarelor lui Yahve nu va mai fi întinată de lucruri necurate. Profetul trebuia să anunţe că Israel va renunţa la infidelităţile lui şi că Yahve va locui acolo. Astfel, poporul este plasat în orice timp sub această responsabilitate. Profetul trebuia să-i arate lui Israel casa pentru ca să se pocăiască, şi, dacă se pocăia, trebuia să-i explice toate detaliile. Aceasta se va întâmpla în final. Rânduielile casei trebuiau să le fie revelate dacă ei se smereau, şi, în acel caz, profetul a anunţat ce trebuia făcut pentru curăţirea şi consacrarea altarului pentru ca slujirea normală să poată avea loc.

Capitolul 44

Este constatat faptul că Yahve a intrat în casa Lui şi că este păstrat memorialul prin aceea că poarta pe care a intrat El trebuie să rămână închisă pentru totdeauna şi numai căpetenia (pentru că Dumnezeu va ridica o căpetenie peste Israel) va intra în casă pentru a sta înaintea lui Yahve. Am văzut că acest profet priveşte întotdeauna pe Israel ca popor pământesc al lui Dumnezeu, în relaţie cu tronul lui Dumnezeu pe pământ (comparaţi cu Zaharia 12:7,8,10 ). Dumnezeu păzeşte sfinţenia casei sale ca să nu fie atinsă de nici un străin şi nici de Leviţii care L-au părăsit să nu fie întinată. Familia lui Ţadoc este aşezată în preoţie şi sunt date îndrumări pentru ca ea să fie păzită de orice întinăciune.

Capitolul 45

Partea de pământ a preoţilor este alături de sanctuar. Partea leviţilor trebuia să fie lângă cea a preoţilor, apoi, alături de aceasta, era aşezarea cetăţii şi suburbiile ei. Ceea ce rămânea din întinderea ţării era pentru căpetenie şi pentru copiii lui, pentru ca poporul să nu mai fie asuprit. Tot restul ţării era pentru popor. Sunt prevăzute şi jertfele de zi cu zi şi cele din sabat. Celelalte jertfe obligatorii trebuiau să fie aduse de căpetenie.

Asupra unor detalii se cere să facem câteva remarci. Începutul anului este marcat de curăţirea sanctuarului. Nu mai este vorba de o ispăşire la sfârşitul celei de-a şaptea luni făcută cu scopul de a înlătura întinăciunile care s-au acumulat până atunci, ci anul începe având curăţirea deja înfăptuită. Apoi, pentru ca toţi să participe şi să fie în comuniune cu suferinţele mielului de Paşti, în a şaptea zi a lunii este adusă o jertfă pentru cel care a păcătuit din greşeală şi pentru cel simplu (v. 20). În timpul sărbătorii vor fi jertfiţi şapte tauri în loc de doi. Caracterul închinării va fi perfect, înţelegerea şi acceptarea lui Hristos ca jertfă va fi completă în acea zi. Este omisă sărbătoarea Cincizecimii, fapt care are o semnificaţie deosebită, pentru că această sărbătoare caracterizează poziţia noastră actuală. Aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu va fi dat în lumea care va veni, atunci când Hristos îşi va întemeia împărăţia, ci acest dar care ne leagă de un Hristos în cer şi de Tatăl, în timpul absenţei lui Hristos, nu este ceea ce caracterizează acea epocă, după cum este caracteristic pentru timpul actual, pentru că atunci Hristos va fi prezent personal.

Profetul, după cum am văzut, priveşte totul dintr-un punct de vedere legat de Israel. Astfel, amintirea răscumpărării de la Paşte şi bucuria odihnei la sărbătoarea corturilor vor caracteriza poziţia lui Israel înaintea lui Dumnezeu. Cele două sărbători sunt ţinute pentru a recunoaşte valoarea deplină a arderii de tot aduse lui Dumnezeu.

O altă împrejurare care deosebită a închinării din ziua mileniului, despre care vorbeşte profetul, este că acele două sărbători vor fi atunci simboluri şi în închinare se vor deosebi, de asemenea, şi sabatul şi luna nouă, adică odihna şi restabilirea lui Israel din nou în lume. Poarta interioară dinspre est va fi deschisă în acea zi şi căpetenia se va închina la intrarea pe acea poartă şi poporul va sta la poartă. În toate celelalte zile acea poartă va fi închisă. Astfel ei erau drepţi înaintea lui Yahve în sentimentul odihnei pe care Dumnezeu o dă lui Israel şi harul Lui se va manifesta din nou în lumină. Rămâne totuşi valabil faptul că nici poporul, nici căpetenia nu vor intra înăuntrul casei. Cei mai binecuvântaţi de pe pământ în acea zi nu vor intra niciodată în prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum noi putem intra prin Duhul, dincolo de perdea. Cincizecimea se leagă de perdeaua sfâşiată şi ne dă toată libertatea să umblăm în lumină, după cum Dumnezeu Însuşi este lumină, având intrarea în locurile sfinte pe calea cea nouă şi vie pe care a consacrat-o prin perdea, adică prin trupul Său de carne.

Căpetenia intră pe poarta exterioară dinspre est şi iese pe aceeaşi poartă. La sărbătorile solemne, poporul intră pe poarta dinspre nord şi iese pe poarta dinspre sud, iar căpetenia este în mijlocul lor. Atunci când lucrează singură, căpetenia intră pe poarta dinspre est. Aceste rânduieli îl onorează în mod deosebit şi leagă gloria lui Dumnezeu de poziţia pe care o are el în mijlocul poporului, asigurând (ca şi ceea ce urmează în v. 16-18) relaţii frăţeşti şi de bunăvoinţă între el şi poporul lui Dumnezeu, înlăturând orice ocazie pentru asuprire.

Capitolele 47-48

Ultimele două capitole nu cer prea multe explicaţii. Apele care ies din sanctuar simbolizează forţa dătătoare de viaţă care iese din tronul lui Dumnezeu şi străbate templul şi vindecă Marea Moartă, semnul permanent al judecăţii. În ape mişună peşti, pomii care cresc sunt plini de roade şi numai mlaştinile rămân sub blestem, fiind abandonate sării. Binecuvântarea va fi reală şi abundentă în acea zi, dar va fi totuşi imperfectă. Ţara va fi împărţită între seminţii într-un mod cu totul nou, prin linii drepte trasate de la est la vest. Aşezarea sanctuarului şi a cetăţii, cele 25000 de prăjini pătrate, sunt aşezate după cea de-a şaptea seminţie începând de la nord. Numele cetăţii în acela zile va fi: “Yahve este acolo” (pentru apele care curg comparaţi cu Ioel 3:18 , Zaharia 14:8 , două pasaje care se referă la aceeaşi epocă).

S-ar părea că cele două locuri indicate ca limite pentru păcătoşi sunt situate la cele două extremităţi ale Mării Moarte (comparaţi cu Geneza 14:8 , 2. Cronici 20:2 şi Isaia 15:8 ). Principalele trăsături ale acestor pasaje sunt restabilirea lui Israel, dar pe un temei nou, şi o binecuvântare asemănătoare celei din paradis (imagine din această profeţie împrumutată* de Apocalipsa), cu rezerva că această binecuvântare nu va elimina în mod absolut răul, ci el va fi definitiv eliminat în eternitate.

* Când folosesc termenul “împrumutată” nu vreau să spun că Duhul Sfânt nu ne oferă un tablou original în Apocalipsa, pentru că trebuie doar să citim pentru a constata originalitatea, ci că imaginile din Vechiul Testament sunt utilizate în mod constant în descrierile de acolo, dar într-un mod deosebit, fiind aplicate la lucrurile cereşti, aceasta ajutându-ne să înţelegem mai bine cartea, să înţelegem caracterul ei prin analogie cu Vechiul Testament.

Este o sursă puternică şi permanentă de binecuvântare care depăşeşte răul şi-l face să dispară aproape complet, dar răul nu este eliminat în mod absolut. Totuşi numele cetăţii, sediul puterii, ceea ce o caracterizează este “Yahve este acolo”, Marele Împărat, Creatorul tuturor lucrurilor şi Căpetenia poporului Israel.

sursa: https://comori.org/