Copilul meu

Copilul meu, de ce nu-Mi ceri un munte?
De ce nu M-onorezi cu cereri mari?
Eu nu vreau firimituri pentru tine,
Tu eşti un Om de pâine-ntreagă
Şi toată lumea, cerul vreau să-ţi dau.

Copilul Meu, de ce te-mpotmoleşti în resturi,
De ce cerşeşti la mese de-mpărat?
Când Eu ţin cerul şi pământul în ale Mele palme,
Eu sunt Împăratul Împăraţilor
Şi Dumnezeul Unic, Suveran!

Copilul Meu, rosteşte rugăciunea
Cea mai îndrăzneaţă,
Sfidează orice temeri şi orice limitări
Şi crede cum un pui de om ar crede,
Fără-ndoială cere-Mi, Eu sunt Dumnezeu!

Copilul Meu, copilul Meu,
Iubirea Mea te ţine-n viaţă
Şi harul Meu revărsat în fiecare dimineaţă.
Onorează-Mă cu al tău drept,
Cere-Mi şi vei vedea că Eu sunt Dumnezeul Savaot!

Copilul Meu născut pe crucea din Calvar,
Născut în rouă şi-n Cuvântul Sfânt,
Eu te-am ales să porţi cu teamă al Meu Nume
Nu te opri, nu te-ndoi, nu trăi-n deşertăciune,
Soarele dreptăţii azi va apune, dar mâine' din nou va răsări...

Copilul Meu, copile drag,
Copil crescut din lacrimile Mele,
Eu te-am creat mai înainte de-a avea un nume,
Te-am rânduit în rândul cetei tale,
Şlefuit ca diamantul, să străluceşti, să luminezi pe tot parcursul vieţii tale.

Copile drag şi scump în ceruri,
Trimis ca dar printre muritori,
Să Îmi dai cinste, ai fost creat de Mine,
Ca la întoarcerea acasă să-ţi pot spune:
''Bine-ai venit copile, trăirea ta M-a bucurat! ''

Copilul meu, în orice vreme, cu flori pe cale sau ploi, furtuni şi temeri,
Eu sunt aici, mereu, Eu lângă tine stau,
De ce nu m-onorezi cu cereri mari?
Ştii doar, problema ta e-atât de mică,
Pentru Dumnezeul Veşnic, pururi Sfânt, ce tu Îl ai!

amin