De-ai zis vreodata...

De-ai zis vreodată...

De-ai zis vreodată c-ai slujit... de-acum, o facă cine poate... . privește dar, genunchele cel colbuit... al Domnului ce cu ștergarul s-a smerit... apoi la vorba si la fapta te socoate!

De-ai zis vreodată ca-ai dat destul... și punga altul in locul tau deschidă... . privește văduva, nu pe satul... ca nu avea casa, ci din rogojini, patul... dar tot cea avea ea lăsat, pe-a templului firida

De-ai zis vreodată ca ai tăcut prea mult... și vrei și tu parerea ta cu aplomb a zice... nu te-a avânta cu vorbe ascuțite in tumult... mai bine vezi cum la acuzații și insult... Isus in judecății și la minciuni, nu contrazice!


De-ai zis vreodată pana când, atâta nedreptate... ca ai fost de mic supus la silnicie... și ai vrea un pic de har in libertate... atunci privește a umilinței teribile intensitate... pe Iosif cel vândut, in gropii și pușcărie

De-ai zis vreodată, eu numai pot sa iert nici mort... ca prea e mult de șapte ori a șaptezeci... ca prea e greu șicane și greșeli ca sa suport... . privește dar pe David, in peștera și cort... . cum îl ierta pe Saul, pe-a drumului vieții poteci


De-ai zis zis vreodată, iubit-am lung și abundent... dar n-am primit nicicum iubire înapoi... tu ai primit o binecuvantare suficient... dar lui Isus poporul in dragoste era cu termenul scadent... și l-au trimis la moarte... dar El ne iubește și-n viata de apoi!

De ai zis vreodată ce rost mai are sa rog... oricum pe toate Dumnezeu le știe... . tu nu uita ca sunteți doi si ruga-i dialog... in rugaciune cad împotriviri si obstacole polog... de ai uitat, fa-ți timp si întreabă pe Ilie.

De-ai zis la vrute și nevrute mai mereu... și ai raționat cu mintea ta îngusta... tu ești un om și om sunt eu... dar mai înalt și sfant e Dumnezeu... tu ia cu pofta și din desăvârșirea Lui degusta!