Sunetul trâmbiței

Tu mă-nvălui ca o briză
Îmi spulberi grijile zilei de mâine.

Marea se-ngână cu Tine
Și-mpreună îmi șoptiți
Un cântec de leagăn.

Adorm, visez...
Și Tu alungi tropotul cailor negrii.

Simt mâna Ta dreaptă sub gâtul meu
Și palma mâinii Tale stângi
Cum îmi mângâie fruntea
Și-i netezește valurile.

***

Mă trezesc și Tu Te joci cu părul meu
Mă privești și îmi zâmbești întrebător.

Mă iei de mână, să ne plimbăm
Pe malul mării de cristal.
Te oprești: Te uiți în ochii mei
Și mă întrebi: Vrei să-ți dezvălui un secret?

Aprob, doar prin aplecarea capului
(Ca de atâtea ori, în prezența Ta parcă și cuvintele îmi lipsesc...)

- Preaiubitule, în curând
La un semnal al Tatălui
Voi veni între oameni
Și voi suna precum un uragan.

- Nu te teme! Eu sunt în tine
Nu mă alunga nici o secundă din tine,
Și vei rămâne în picioare
Precum o trestie ce mustește de dragoste.

- Doar uscăciunile, bisericile sterpe
Și megalopolisurile întunericului
Vor cădea la pământ!

- Fii atent la sunetul trâmbiței
Și rămâi în Mine
Căci rădăcinile tale sunt
În cerul Tatălui și al Fiului.

- Și pregătește-te în continuare de nuntă
Rămânând la dragostea ta dintâi.