Să dai Tu, Doamne, duh de pocăință

Credința-n Tine-nvinge orice teamă,
Căci Tu îmi dai puteri de-a-nainta,
Când glasul Tău cu dragoste mă cheamă,
Ascult și spun: "Să fie voia Ta!"

O clipă s-a oprit în loc planeta
Și mă întreb de omu-i cercetat,
Suntem căzuți, sau am predat ștafeta,
Acelora ce zac în greu păcat?

Ne izolăm mai mult ca înainte,
Gândind fricoşi la molima de-afar',
Sau înțelepți, vorbim de cele sfinte,
Acelora ce nu-s în al Tău har?

Nu e de-ajuns să spun că îmi ești Tată,
Când prietenii şi frații nu Te ştiu,
Căci planul Tău cuprinde-n el și iartă,
Pe toți acei ce cred că Tu ești viu!

Trăim un timp de necomunicare,
Chiar dacă suntem interconectați,
Avem nevoie de-alfabetizare
În Adevăr şi dragoste de frați!

Atât doresc: umblarea-mi prin credință,
Să-ndrepte cât mai mulți către Cristos,
Să dai Tu, Doamne, duh de pocăință,
Să își dorească cerul glorios!

Iar dacă azi minutul stă la vamă,
În așteptare noi să nu dormim,
Nu-i comedie-n lume şi nici dramă,
Ci-i adevăr: cândva și noi murim!

Desaga-aceasta de materie vie,
Fară de duh, valoare n-ar avea,
Croieşte-ți astăzi drum spre veşnicie,
Căci numai tu poți face-alegerea!

O clipă s-a oprit în loc planeta,
Te-ntreb prieten, eşti tu cercetat?
De ești căzut, primește azi stafeta
Şi spune lumii că ai fost iertat!

Iar dacă azi minutul stă la vamă,
Timpul ce-avem să nu îl risipim,
De firul vieții mâine se destramă,
În mântuire, siguri noi să fim!

24/03/2020, Barcelona -Lucica Boltasu