Focul invidiei

Focul invidiei, dușman nemilos,
Unealta murdarã a firii,
Coboarã în suflet mușcȃnd dureros
Din starea și gȃndul iubirii.

Pornire nebunã, vãpaie amarã,
Dorințã cu visuri deșarte,
Aprinde vorbirea ascunsã, murdarã,
Zdrobind legãturi minunate.

Ȋmbracã-n otravã luminã și floare,
De duhuri strãine aprins
Și arde, și arde, încinsã vȃltoare,
Și cȃt e de greu de învins!

Oriunde-ai pleca și oriunde vei fi,
Cȃnd mergi pe cãrarea-ntinatã,
Focul invidiei te va însoți
Mȃnjindu-ți iubirea curatã.

Tu poți sã vorbești și sã cȃnți minunat,
Sã-nveți, sã ajuți pe sãraci;
Dacã ești de invidie mereu mãcinat
Mai bine ascultã și taci.

Și nu te-ncãlzi la focul murdar;
Urâtă-i vãpaia amarã!
De vrei sã trãiești în luminã și har,
Afarã cu răul, afară!

Și roagã-te, sincer, sã fii izbãvit
De focul invidiei firii;
Sã fii vindecat și deplin curãțit
Ȋn suflet și-n duhul privirii.
*
Invidia nu e o simplã greșealã,
O stare, sau gȃnd scãpãtat;
Invidia seamãnã urã și boalã:
Invidia este pãcat!


Florești, Cluj