Sufletu-mi Te laudă, Doamne

Sufletu-mi Te laudă, Doamne

O, Tu, Doamne al îndurării
Nu mă lași căzut în vale,
Nici răpus de valul mării,
Vii cu „aripile” Tale
Și pui capăt frământării.

Da! Tu mă adăpostești
Chiar sub aripile Tale,
Mă păzești, mă ocrotești...
Când năpasta-mi dă târcoale
Mă scapi și mă izbăvești.

Când strigă-un nenorocit
Tu îl auzi întotdeauna
Și la timpul potrivit
Îi întinzi din ceruri mâna,
Nu îl lași neizbăvit!

O, îndurarea Ta cea mare
Zi de zi mă copleșește
Și-a Ta binecuvântare
Minunat mă însoțește
Și din slab mă face tare.

Eu am călcat jurământul
Dar bunătatea Ta măreață
Umple cerul și pământul
Și în orice dimineață
Tu-Ți înnoiești legământul...

Slava Ta în veci Se întinde
Și Se înalță cu tărie
Peste ceruri și cuprinde
Tot ce-a fost și ce-o să fie
Din vecie în vecie.

Bucuria crește în mine,
Sufletu-mi întreg, Te laudă
Și se veselește-n Tine
Căci Tu Doamne, niciodată
Nu m-ai lăsat de rușine!

Tu-mi dai vieții sens și rost,
Glorie Sfântului Tău Nume!
Tu mereu, mereu mi-ai fost
Sprijin și-ajutor în lume
Și un turn de adăpost!

06/01/2012*Ioan Hapca
(Zaragoza)