Să-i binecuvântăm pe cei darnici !

Să-i binecuvântăm pe cei darnici!

Cei darnici, plini de Milă, nu ţin doar pentru ei!
Muncind pentru merinde sau haine de-mbrăcare,
Primesc de Sus, din Ceruri, o Binecuvântare
Spre-a le-mpărţi cu alţii, trecuţi în anii grei

Şi-a alina nevoia văzută primprejur,
De hrană, de-ncălzire, ori de un ban ferice
Menit să-achite veşnic facturi şi, cum s-ar zice,
Să scape-mpricinatul de-un trai hidos şi dur!

Un om cu dări din mână, primeşte-n Rai comori!
Sau cel puţin, aceasta se spune-n Liturghie!
Ce dă, i se întoarce mereu cu dărnicie,
Cu vârf şi cu dreptate din noapte până-n zori,

El fiind privit cu zâmbet de Domnul Iertător
Şi cu-ndurare mare de Maica mult Visată,
Sortit fiind să acceadă în Raiul ce deodată
Se mai deschide-o clipă spre cel Îndurător!