Ne-ai netezit cărarea...

NE-AI NETEZIT CĂRAREA…

Ne-ai netezit cărarea
Şi ne-o mai netezeşti
Părinte-al îndurării
Ce bun şi drept, Tu, eşti!
Înlături bolovanii
Ce ne-ar răni-n picior
Şi-aşa putem ajunge
La veşnicul Izvor.

Ne-ai netezit cărarea
Să nu ne-mpiedicăm
În rocile-ascuţite
Şi-acum înaintăm
Spre-acele dragi incinte
La care-ades gândim
În locul plin de glorii
Şi-, n veci, cel mai sublim.

Denivelări sunt multe
Pe drumu-ngust spre Rai
Urcuşul nu-i uşor
Dar energii ne dai
Iar cursele plantate
În calea spre Liman
Le desfiinţezi pe toate
Cu înţeleptu-Ţi plan.

Tu mergi ‘naintea noastră
Să-nlături spinii deşi
Purtarea Ta de grijă
Pentru acei aleşi
E o comoară sfântă,
E darul cel mai drag
O cum să nu tânjim
La splendidul Meleag?

Ne nivelezi cărarea
La fiecare pas
Desigur – eşti cu noi
În a-ncercării ceas
De fiecare dată
Când paşii-s osteniţi
Suporţi umblarea noastră,
Suntem întineriţi.

O, veşnicule Tată
Dorim şi-n viitor
Să mergem tot cu Tine
Spre veşnicul Izvor
Oricâte-ar fi pe cale
Adânci denivelări
Câlătorim spre Plaiul
Cel fără de-ntristări.

George Cornici/6 Februarie, 2012