La sărbătoarea mulţumirii

O, DĂTĂTORULE A TOATE...

O, Dătătorule a toate
‘Naintea Ta ne prezentăm
Că excelezi în bunătate
Să nege nimenea nu poate
Pe veci recunoştinţă-Ţi dăm.

Din spaţiul fără de speranţă
Ne-ai scos să fim răscumpăraţi
Ai pus în noi o cutezanţă,
Ne-ai dat lumini şi siguranţă
Să nu mai fim îndureraţi.

În noi sădit-ai dor fierbinte
Să Te urmăm oriunde mergi
Când drumul trece prin incinte
Unde nu-s legi, nici simţuri sfinte
Cu noi încurajări culegi.

Cu suflet larg ai dat iubirea
Ce ne conduce spre Liman
Când vrut-a să ne-ngroape firea
Ne-ai îndreptat, atunci, privirea
Spre tronul Tău şi sfântu-Ţi plan.

Privim belşugul din recoltă
Şi-Ţi dăm onor că ne susţii
Privim şi spre-nstelata boltă
Şi ştim că-n inimi se dezvoltă
Doar stări de sfinte bogăţii.

Din case pâinea nu lipseşte
Ci, zilnic, o trimiţi la noi
Ne îngrijeşti dumnezeieşte,
Puterea Ta ne ocroteşte
Şi-n bucurii şi în nevoi.

În boli, durere, sănătate
În fiecare zi ne-ai dat
Noi energii, seninătate
Să nu avem gândiri deşarte
Ci-un trai de Tine modelat.

Cuvintele sunt prea sărace
Spre-a exprima tot ce simţim
Dar vrem să fim cum Ţie-Ţi place
Doar Sfântul Duh să ne îmbrace,
De Cer să nu ne despărţim.

Privind cu-ncredere spre zarea
Ce a captat al nostru vis
Ştim ce cadouri dă-ndurarea
Şi ce belşug e-n noi când starea
E-aşa cum în Scriptură-i scris.

Şi-n viitor va fi dogoare
Pe-Ogorul ce-l muncim cu spor
Dar vor veni din depărtare
Şi ploi de binecuvântare
Să-nvioreze-al Tău popor.

O, Dătătorule a toate
Cu daruri, mii, ne-ai copleşit
Prin legi divine şi prin şoapte
Ne-ai dat îndemn spre demnitate,
Numai cu Tine-am propăşit.

gc/ 21 Noiembrie, 2011