Cea mai mare moştenire

Numeri 8:20: “Eu sunt moştenirea ta şi partea ta de moşie”.

N-am avere pe pământ,
Nici moşii şi nici palate,
Însă am prin Duhul Sfânt
Bogăţii nemăsurate.

Nu am aur, nici argint,
Nici vreo altă bogăţie,
Dar în suflet am alint
Şi cântări de veselie.

Haine scumpe nu mi-am luat,
Să hrănesc mândria firii,
Dar prin jertfa Ta, mi-ai dat
Mantaua neprihănirii.

În pungă, câţiva bănuţi
Mi-s de-ajuns, nu conturi grase
Cum îşi strâng acei avuţi
Nici maşini, nici multe case.

Dar în ţara cea de sus
Mă aşteaptă o cetate
Pregătită de Isus
Din aur şi nestemate.

Nici prieteni mulţi nu am,
Cunoştinţe, ori relaţii,
Dar ca-n sânul lui Avraam
Sunt, când mă-ntâlnesc cu fraţii.

Căci iubirea cea de sus
Totdeauna ne uneşte
Şi prezenţa lui Isus
Vieţile ne fericeşte.

Cât m-ai binecuvântat
Să am pace, tihnă-n toate!
Peste mine-ai revărsat
Un ocean de bunătate!

Tată, vreau să-Ţi mulţumesc
Cu întreaga mea fiinţă.
Ajută-mi, mereu să cresc
În răbdare şi credinţă!

‘Nainte-Ţi, necontenit
Să mă plec cu mulţumire
Pentru că mi-ai dăruit
Cea mai mare moştenire!