Aș vrea să fiu...

Aș vrea să fiu...
Alexandrina Tulics, album Pâine din țăst


Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri, nici în copilărie:

un câmp de flori, cânt de viori,

albine-n dulce fericire.

Un vas curat fără de umbre,

un cânt de ciocârlii în zbor,

un braț de lemne, codru-pâine,

pentru săracii care n-au mâncare,

tihnă și pridvor.

Aș vrea să fiu un strop de rouă

să calci pe el când vei veni;

Sigiliul revenirii Tale,

când mi-ai promis că,

și aici vei fi cu mine, și în veșnicii.

Ce să mai fiu? Un strop de rază

ce scrie despre Tine, sfânt, curat,

ce-aleargă-n lumea cea bolnavă

străini de Tine, greii încercați.

O rămurea aș vrea să fiu

că viața n-are moartea...

E Viată așa cum ne-ai promis,

de Tine, nimeni nu ne mai desparte.

Aș vrea să fiu albină-n stup cu aripile Tale,

să mă opresc la cei ce sunt cuminți

dar și nenorociți, pe Cale.

Aș vrea să fiu ce n-am fost ieri: o floare-păpădie,

să fiu de leac prin vers aici

dar puful ei... s-ajungă-n veșnicie!


8 noiembrie 2020-Delafield