La mormântul mamei

Privesc la vremea cea trecut
Şi-mi amintesc privirea-ţi caldă,
Privirea care mă citea mereu tăcut
Şi vocea care care răsuna plăcut
Că mă iubea-i atât mămică dragă!

Azi trupu-ţi stă într-un mormânt
Iar sufletul la Tatăl se-odihneşte,
Că ai trăit mereu curat şi sfânt
Şi ai luptat pe acest pământ
Crezând în Cel ce răsplăteşte.

Ai fost un far în noaptea de păcat
Ce-a ţintit mereu spre Dumnezeu
Singură ca Lot ai fost la noi în sat
Şi pentru cei de acolo te-ai rugat
Şi credincioasă ai rămas mereu.

Îmi-amintesc de tine scumpă mamă,
Ce sfaturi sfinte tu mi-ai dat…
Mereu legată-n cap cu o năframă
Te rugai cu foc iubită mamă
Din Biblie mereu m-ai învăţat.

Îmi amintesc duminicile tale,
Că nu aveai biserică să te închini
Dar Biblia-ţi era lumină şi-ndreptare,
Tu ne vorbeai cu drag la fiecare
Şi-i îndrumai către Isus şi pe vecini.

Iar Dumnezeu ţi-a ascultat cuvântul
Şi s-a făcut biserică la noi în sat
Mămică dragă de ai părăsi mormântul
Cu lacrimi ai uda astăzi pământul…
Văzând cum pocăinţa-ncet s-a degradat.

Azi stau lângă mormânt, vorbind cu tine
Şi-ţi spun că Dumnezeu viaţa mi-a schimbat
Cât te-ai rugat mămică pentru mine
Îţi mulţumesc printre adânci suspine
Iar Dumnezeu din cer te-a ascultat.

Odată o să fiu din nou cu tine
Acolo-n slava cerului de sus
Acolo unde nu mai sunt suspine
Ci-s numai vorbe bune, care să aline
Ne-om întâlni acolo, împreună cu Isus.

Amin.

În amintirea mamei mele dragi, Ana Ghiran.