De ziua mamei

Am fost copil nu de demult,
În casa alor mei părinți,
Și pentru mine cu tumult,
Purtat-au multe suferinți

Trecut-au anii... parcă-n zbor
Privesc 'napoi și sunt uimit!
Mai ieri eram "copilul lor"
Fără de griji, zglobiu, iubit

Și n-aveam de ce griji să-mi fac
Când ei de mine îngrijeau
Prin neguri, ploi sau vreun atac,
Pe brațe tari ei mă purtau.

Iar azi... tresar ades când mă gândesc
Că sunt părinte! Și nu-i joc!
De stric, sau sparg sau de lovesc,
Nu mai pun mama, tata iar la loc!

Nu mai răspunde ea de mine -
Azi eu răspund de casa mea!
Astăzi încep să înțeleg mai bine
Ce este jertfa și răspunderea

Azi când în brațe am copilul,
Și știu că mi-e încredințat,
Nu să-i ofer casa și automobilul,
Ci s-aibe sufletul de cer legat,

mă-ntorc cu fața căutând pe Domnul -
Așa am învățat de la ai mei!
Să stai în arșiță ca pomul,
Și când ți-e greu, și când nu vrei.

Să nu aștepți aici răsplata -
Asta ar fi chiar prea puțin!
Deși când ți-e-ntristată fața,
Ar prinde bine puțintel alin...

Nu, nu e-acuma vremea,
Să caut alinare în zadar
Ridic iar gândul la promisiunea
Răpirii-n a Cerescului Hotar

O! Vine Domnul! De-ar veni!
O strigă sufletul cu dor
Să vină-n grab-aceea zi!
Cu El să ne-ntâlnim pe nor!

Dar azi nu e "aceea zi". .
Mai e puțin de lăcrimat, de dus
Mai e puțin de stat sub cruce
Dar nu-n zadar, e pentru Isus!

Cu ceru-n gând, cu mulțumire,
C-ai pus în mine gândul sfânt, curat,
Cer Domnului în dor și în trăire,
Să fim ai Lui neîncetat!