CETATEA CEA TARE

Eu sunt ca o cetate tare
Construită cu-nțelepciune mare,
Cu măiestrie, cu multă iubire,
De Isus, ce-aduce strălucire.

O cetate tare și-nfrumusețată,
Ce e construită pe-o stâncă înaltă,
O cetate-n care pacea domnește
Și în care Domnul strălucește.

Chiar, de dușmani, de-ar fi înconjurată
Nimeni, s-o atace, nu va putea vreodată.
Fiindcă Domnul, Cel ce-o stăpânește,
Este, 'n adevăr, Cel ce o păzește.

Chiar dacă, ape mari, peste ea, s-ar năpusti
Și, furtuni puternice, chiar de o-ar lovi,
Ea nu va ceda și nu va cădea
Căci cetatea-i tare și în vreme rea!

Chiar, foc din cer, peste ea, de s-ar coborî
Nicidecum nu o va arde, nu o va doborî.
Orice văpaie ar veni, nu o va mistui,
Cetatea cea tare, în veci, va dăinui!

Așa este oricine, pe Domnul, Îl primește,
Alege să-L urmeze și Legea-I împlinește.
Căci o cetate ce-i zidită de Domnul Isus
E ca veșnica Cetate, Cetatea de sus!