Pădurea celor trei drumuri

Pădurea celor trei drumuri

1
La marginea unei păduri,
Un tânăr se opri-n amurg,
Căci trei cărări se despărțeau
Și toate păreau să ducă-n munți.

2
Un bătrân îi spusese-n sat:
„Ai grijă când vei ajunge-acolo,
Căci numai una dintre cărări
Te va duce spre lumină.”

3
Tânărul își deschise Biblia
Și se rugă înainte de drum:
„Doamne, arată-mi calea Ta,
Căci singur nu știu unde să merg.”

4
Prima cărare era largă,
Cu flori și iarbă deasă,
Și părea cea mai ușoară
Dintre toate cele trei.

5
A doua urca printre stânci,
Era îngustă și pietroasă,
Iar vântul rece o bătea
Și nimeni nu mergea pe ea.

6
A treia cobora în vale,
Prin ceață și prin întuneric,
Și din adâncuri se-auzeau
Sunete ce-l făceau să tremure.

7
„Doamne, care este drumul?”
Și atunci își aminti un vers:
„Nu tot ce pare ușor
Este drumul cel adevărat.”

8
Privi spre cărarea îngustă,
Apoi porni fără să stea,
Deși era cea mai grea,
Cu Dumnezeu înaintea sa.

9
După un ceas de urcuș greu,
Găsi un pod peste o râpă,
Dar podul era vechi și rupt,
Iar sub el vuia apa.

10
El legă o frânghie de stâncă
Și trecu încet peste hău,
Cu fiecare pas spunând:
„Mă încred în Dumnezeu.”

11
Când ajunse pe partea cealaltă,
Un vânt puternic se porni,
Iar cerul se umplu de nori
Și începu să fulgere.

12
Se adăposti într-o peșteră,
Unde găsi pe un perete
O cruce sculptată în piatră
Și câteva cuvinte vechi.

13
„Când nu mai vezi drumul înainte,
Privește la Cel ce te conduce.”
Tânărul zâmbi și șopti:
„Doamne, știu că nu m-ai uitat.”

14
După furtună ieși afară,
Dar pădurea se schimbase,
Iar ceața acoperea cărarea
Pe care venise până atunci.

15
Înaintea lui apăru un lup,
Dar animalul nu-l atacă,
Ci porni încet înainte,
Privind mereu înapoi.

16
Tânărul îl urmă prin pădure,
Până la o poiană largă,
Unde găsi un om rănit
Prins sub o creangă grea.

17
„Ajută-mă!”, strigă omul,
„Nu mai pot să mă ridic!”
Tânărul împinse creanga
Cu toată puterea lui.

18
După multe încercări grele,
Reuși să-l scoată de acolo,
Apoi îi dădu apă
Și îi bandajă rana.

19
Omul îl privi cu uimire:
„De ce te-ai oprit pentru mine?”
„Pentru că Hristos ne-a învățat
Să ne iubim unii pe alții.”

20
Porniră amândoi la drum,
Sprijinindu-se unul pe altul,
Iar lupul mergea înainte
Ca un străjer tăcut.

21
După multe ore de mers,
Pădurea începu să se deschidă,
Iar în depărtare se vedea
O vale plină de lumină.

22
Omul rănit căzu în genunchi:
„Credeam că voi muri aici,
Dar Dumnezeu te-a trimis la mine
Când nu mai aveam speranță.”

23
Tânărul îi răspunse blând:
„Și eu credeam că aleg un drum,
Dar Dumnezeu mi-a arătat
Că adevărata cale este iubirea.”

24
Soarele cobora peste munți,
Iar cei doi mergeau spre vale,
Mulțumind lui Dumnezeu
Pentru călătoria lor grea.

25
Și tânărul înțelese atunci
Un adevăr ce nu-l va uita:
Când Îl cauți pe Dumnezeu cu inima,
El te conduce pe calea Sa.