Insula Speranței

Insula speranței

1
Pe marea largă, într-o seară,
O corabie plutea încet,
Iar pe punte un tânăr privea
Spre cerul plin de stele.

2
Avea cu el o Biblie veche,
Păstrată de la tatăl său,
Și o dorință în inimă:
Să fie credincios lui Dumnezeu.

3
Deodată, vântul se schimbă,
Iar marea începu să fiarbă,
Valuri uriașe se ridicară
Și peste punte apa năvăli.

4
Căpitanul strigă: „La cabine!
Furtuna este mult prea mare!”
Dar tânărul rămase pe punte,
Privind spre cer cu încredere.

5
„Doamne, Tu ai făcut marea,
Tu ai creat și vântul greu;
Dacă aceasta este încercarea,
Păzește-ne, Dumnezeul meu!”

6
Un val lovi corabia tare,
Iar catargul se rupse-n două,
Dar oamenii se prinseră bine
De frânghii ude și de punți.

7
După o noapte fără somn,
Furtuna începu să scadă,
Iar dimineața, printre ceață,
Se vedea o insulă verde.

8
Corabia se apropie de țărm,
Dar era prea avariată,
Așa că oamenii coborâră
Pe plaja rece și pustie.

9
Tânărul porni prin pădure
Să caute apă și hrană,
Când descoperi pe o stâncă
Urme de pași în nisip.

10
„Nu suntem singuri pe insulă”,
Spuse el cu glas scăzut,
Iar căpitanul răspunse:
„Atunci să fim foarte atenți.”

11
Urmele duceau spre munte,
Printre copaci și liane,
Până la o casă veche
Ascunsă între stânci și frunze.

12
Înăuntru găsiră un om
Cu barba albă și ochii blânzi,
Care trăia acolo de ani
Și-L slujea pe Dumnezeu.

13
„Cum ai ajuns aici?”, îl întrebară.
Bătrânul zâmbi încet:
„Corabia mea s-a scufundat,
Dar Dumnezeu m-a ținut în viață.”

14
Le dădu apă și mâncare
Și îi conduse către vale,
Unde avea ascunsă o barcă
Într-un golf ferit de valuri.

15
Dar înainte să plece,
Bătrânul le spuse un lucru:
„În partea cealaltă a insulei
Trăiesc oameni care nu-L cunosc pe Hristos.”

16
Tânărul privi spre ceilalți:
„Nu putem pleca fără să mergem.
Poate Dumnezeu ne-a adus aici
Pentru ei, nu pentru noi.”

17
Porniră spre celălalt țărm,
Trecând munți și păduri dese,
Până ajunseră într-un sat
Ascuns între stânci și mare.

18
Oamenii îi priveau cu teamă,
Dar tânărul ridică Biblia:
„Nu venim să vă facem rău,
Ci să vă spunem despre speranță.”

19
Seara, sub lumina lunii,
Le vorbi despre Isus,
Despre iertare și iubire,
Despre cruce și despre har.

20
Un bătrân din sat se ridică:
„Am căutat pace toată viața.
Dacă Dumnezeul vostru există,
Vreau și eu să-L cunosc.”

21
Mulți se apropiară atunci,
Și ascultară în liniște,
Iar în noaptea aceea întreagă
Se auziră rugăciuni.

22
Dimineața, marea era calmă,
Iar corabia putea pleca,
Dar tânărul privi spre sat
Și zâmbi cu inima împăcată.

23
„Acum putem să ne întoarcem,
Căci am găsit ce ne-a trimis:
Nu o comoară, nu bogății,
Ci suflete pentru Hristos.”

24
Când barca se desprinse de țărm,
Oamenii le făceau cu mâna,
Iar peste insulă se auzea
Un cântec nou de laudă.

25
Tânărul privi spre cer și spuse:
„Orice furtună are un rost.
Uneori Dumnezeu ne poartă departe
Ca să ducem speranța lui Hristos.”