Focul din munții pustii

Focul din munții pustii. 1
Într-o vale dintre munți,
Unde vântul greu bătea,
Un tânăr auzi o veste:
„Satul nostru arde-n zare!”

2
Focul cobora din creste,
Roșu, aprig și năprasnic,
Iar oamenii fugeau spre vale,
Cu privirea plină de panică.

3
Dar un copil rămăsese
Într-o casă lângă stânci,
Iar părinții lui strigau:
„Ajutați-ne! E prins acolo!”

4
Tânărul nu mai stătu pe gânduri,
Își luă toiagul și porni,
Cu Biblia la pieptul său,
Strigând: „Doamne, fii cu mine!”

5
Pădurea ardea înainte,
Fumul îi acoperea vederea,
Dar el păși printre copaci
Și nu-și pierduse încrederea.

6
O stâncă mare se desprinse
Și căzu chiar lângă el,
Iar tânărul căzu în țărână,
Dar se ridică iarăși drept.

7
„Nu mă voi întoarce, Doamne,
Cât timp copilul este-acolo!
Dă-mi putere, dă-mi lumină,
Și condu-mi pașii Tu, Hristoase!”

8
Printre flăcări se zărea
O cărare îngustă, veche,
Ce urca spre casa prinsă
Între două stânci pereche.

9
Tânărul urcă fără teamă,
Deși focul se-apropia,
Iar deasupra lui, prin fum,
O pasăre albă se rotea.

10
Ajunse lângă casa veche,
Dar ușa era prăbușită,
Iar înăuntru se auzea
Vocea copilului speriată.

11
„Nu te teme!”, strigă tânărul,
„Am venit să te scot de-aici!”
Copilul plângea în întuneric:
„Nu pot să merg, mi-e frică!”

12
„Ține-te strâns de mâna mea,
Și nu privi spre focul greu.
Tu faci un pas, eu fac un pas,
Iar împreună mergem spre Dumnezeu.”

13
El luă copilul în brațe
Și porni spre ușa spartă,
Dar o grindă căzu din tavan
Și calea fu blocată.

14
În jurul lor trosneau pereții,
Focul creștea necontenit,
Iar tânărul strigă spre ceruri:
„Doamne, ajută-ne să ieșim!”

15
Deodată, vântul se schimbă,
Și flăcările se plecară,
Iar printre ruine se deschise
O potecă spre afară.

16
Tânărul alergă cu copilul
Spre valea încă luminată,
În urma lor casa ardea,
Dar viața fusese salvată.

17
Când ajunse lângă oameni,
Mama copilului îl strânse,
Cu lacrimi mari pe obraji:
„Dumnezeu te-a trimis la noi!”

18
Dar el privi spre cer și spuse:
„Nu eu am fost puternic aici.
Când puterile mele s-au sfârșit,
Domnul m-a ajutat să nu mă opresc.”

19
În acea noapte, peste munte,
Focul începu să se stingă,
Iar oamenii, strânși în jur,
Au început cu toții să cânte.

20
Un bătrân deschise Biblia
Și citi despre credință,
Despre oameni care-au mers
Prin încercări cu biruință.

21
„Și noi am trecut prin foc”,
Spuse el cu glas smerit,
„Dar Dumnezeu ne-a ținut viața
Și pe nimeni n-a părăsit.”

22
Apoi copilul se ridică
Și veni lângă tânăr încet:
„Când mi-a fost frică în casă,
Tu mi-ai spus să am credință.”

23
„Acum și eu vreau să învăț
Să mă încred în Dumnezeu,
Căci dacă El ne ține mâna,
Nu suntem singuri niciodată.”

24
Dimineața veni peste munte,
Iar fumul se pierdu în zare,
Și peste sat răsări soarele
Ca o făgăduință de salvare.

25
Iar tânărul porni din nou
Pe-un drum necunoscut și greu,
Cu inima plină de pace:
„Oriunde merg, merg cu Dumnezeu.”