Harul biruie judecata

Pe cruce s-a frânt Judecata Divină,
Cuvânt întrupat ca să spele păcat,
Lumina s-a-ntins peste-o lume în vină
Din moarte ne-a scos, lumină ne-a dat.

Nu legea, ci harul e pasul de viață,
Credința e cheia, nu fapta ce-ai dus.
Cuprins de uimire și plin de speranță,
Mă-nchin Celui Sfânt, Salvator e Isus.

Străpunge-mă, Doamne, cu raza-Ți curată,
Fă-Ți loc în adânc, în strigătul meu.
Căci sufletul gol, în tăcerea-i uscată,
Tânjește s-audă cuvântul Tău greu.

Pe-un drum de cenușă, pășeam fără țintă,
Dar mila din cer m-a chemat prin Isus.
Acolo-am aflat o iubire fierbinte
Păcatul cel greu a fost frânt și s-a dus.

O, cine-ar putea să oprească iubirea
Ce curge prin cruce, prin sângele sfânt?
Nu-i moarte, nici iad, nici chiar prigonirea
Sunt una cu El, neschimbat legământ.

Nimic nu mă smulge din brațul cel tare
Prin har sunt salvat, prin har sunt iubit.
O viață întreagă Îi cânt îndurare,
Și-n El voi rămâne pe veci întărit.

Dany Căpătan