Emanuel

Emanuel

Eu nu-mi vedeam povara din spinare
Și gârbovită sub păcat mă aplecam
Măcar că Salvatorul meu era aici
Pe drumul prăfuit și larg pășeam

Aveam de toate, eram poleită
De traiul bun si-ndestulat
Dar nu vedeam că cerul mă privește
Prin ochii Celui ce m-a îndreptat

S-a pus în fața mea cu vocea blândă
Mi-a spus că sunt copil de Dumnezeu
Cu palmele găurite de la cuie
A luat povara și păcatul greu

Ești fiica scrisă în cartea vieții
Mi-a spus atunci iubitul Domn
Ești liberă de tot ce-i pământesc
Și pentru tine-am suferit pe lemn

Prin moartea și învierea Lui
M-a pus în trupul Său ceresc
Să nu mai stau la a cetății porți
Cu palmele întinse să cerșesc

M-a scos atunci din groapa morții
Și m-a făcut mireasa Lui
Și-a scris cu mine-un Legământ
Cu sângele din rana de la cui

Nu am cuvinte să îi mulțumesc
Că n-a trecut pe lângă mine repejor
Chiar dacă rănile îi sângerau
Cu sângele de viață dătător

Cu viața mea pe veci îi mulțumesc
Si-L rog să mă preschimbe El
Să mă asemăn tot mai mult, mai mult
Cu Domnul meu Emanuel

Amin!