text Eseuri crestine

Infrigurarea (A doua scrisoare catre viitorul meu mentor)

de Carmen Damacus •

Sursa:

www.resursecrestine.ro

• Autor: Carmen Damacus •

Am asteptat cu infrigurare raspunsul de la Domnul, sperand sa vie prin gura ta.Am adormit asteptand, si m-am trezit si mi-am verificat mail-ul. Si asa cum se intampla de obicei, l-am gasit cand nu mai asteptam (dar in adancul sufletului meu tot mai speram).Si din starea de disperare , am trecut la cea de febrilitate. Abia am asteptat sa gasesc indrumarile tale ca am si intrat in Carte cu o teribila infrigurare , cautand pe rand, ( O , de-as fi putut citi toate trimiterile tale deodata ! ), si nu cred ca nu te-ai fi amuzat vazandu-ma cum zburataceam foile Cartii , cautand cand pe Ioan , cand pe Iov, cand Efesenii, cand un Psalm, si imagineaza-ti ca nici nu stiam care sunt in Vechiul si care in Noul testament. Nici nu mi-am adus aminte , pana spre sfarsitul citirii, Cartea, ca orice carte, are un cuprins, unde as fi gasit indrumarea la capitolul pe care il cautam. Daca pana acum nu am prea citit din Carte, acum as fi vrut sa o devorez pe toata in noaptea asta. Am uitat ca mai am nevoie si de odihna( o sa am timp pentru odihna, altadata, cand voi incheia acest capitol din viata mea ) am uitat ca trebuie sa merg la servici ( mai am cateva ore ), am uitat de orice in afara de pornirea disperata de-a citi tot ce mi-ai spus. Si sa sti ca nu m-am oprit pana nu am citit tot, in afara de evanghelii.Pentru astea, mintea mea de contabil mi-a spus ca am nevoie de mai mult timp si de mai mult calm.Ca acum numai calm nu aveam. Cum iti spuneam, am inceput sa citesc , apoi sa subliniez , rasfoind cu neindemanare foile Cartii. Ai avut dreptate , am gasit ceea ce aveam nevoie stringenta sa gasesc. Iti multumesc pentru cuvintele tale calde, pentru inima buna si pentru incurajari. Dupa ce toata ziua m-am framantat si mi-am dat seama ca singura nu voi face fata preamultului ce ma copleseste, ajungand acasa am inceput sa scriu. Chiar am avut o retinere in a te suna, si nici raspunsul tau la abordarea mea nu a fost tocmai incurajator ( cine stie ce ti-o fi trecut prin minte in momentul cand iti ceream cu un ton probabil ca destul de imperativ, sa-mi permiti sa-ti trimit mail-ul, dar hotararea mea era luata deja in adancul sufletului meu, puteai tu sa spui ce vroiai. Asta este, pe tine trebuia sa te incarc cu nelinistile mele, pentru ca altfel de ce as fi nimerit chiar numarul tau de telefon, de ce as fi ramas sub impresia rugaciunii tale de dimineata pentru sufletul meu ( lucru care vreau sa-ti spun ca a ramas acolo undeva in subconstient pana in chiar momentul in care scriu, toata ziua nu m-am mai gandit la asta, macar ca mi-ar fi fost mult mai usoara ziua, stiind, amintindu-mi ca cuiva chiar i-a pasat de mine) . Si acum vin cu o intrebare grea in fata ta ! Vrei sa-mi fi mentor? Pentru ca realmente am nevoie de cineva care sa ma invete cum sa pornesc in ceea ce incet- incet incep sa accept ca este , ar putea fi , noua mea viata. Stiu ca este o responsabilitate foarte mare ceea ce iti cer si de aceea promit ca nu voi face presiuni si nu te voi grabi in a lua decizia, chiar daca eu sunt nerabdatoare sa invat , sa aflu.Probabil ca acum urmeaza deschiderea mintii, dupa ce inima a fost deschisa.Ca inima s-a deschis prin har, am inteles asta, dar mintea mea are nevoie de multa hrana spirituala, de multa invatatura. Si sunt constienta ca este foarte important pentru tot ce voi deveni, mentorul meu, cel care ma va indruma. Pentru ca nu vreau sa ramana descoperirea mea doar la suprafata , nu vreau sa fie doar o foita de superficialitate , nu vreau sa merg la biserica doar pentru ca se canta frumos si pentru ca, ma rog, asa se face. Eu chiar vreau sa-mi umplu sufletul de Cristos si dumnezeirea lui si vreau ca relatia mea cu El sa fie corecta, nu una distorsionata de tot felul de curente filozofice. Si am nevoie de cineva care sa ma ajute sa-mi tin departe tendintele de a introduce in credinta mea tot felul de facilitati acolo unde mi se pare ca e prea greu. Si probabil ca vor fi si momente grele , asa cum sper ca vor fi multe momente frumoase in viata mea de aici inainte. Pentru ca eu chiar am simtit atingerea, si este minunat. Si nu as vrea sa stric totul , pentru ca ma stiu ca eram in stare de asa ceva . Acum nu mai stiu cum sunt, va trebui sa ma redescopar. Si pentru asta, am nevoie de un brat de nadejde care sa ma sprijine. Imi cer iertare pentru indrazneala si-ti multumesc pentru ascultare. Dumnezeu sa te binecuvateze! Buna dimineata ! “ Domnul ma primeste.Invata-ma Doamne calea Ta si povatuieste-ma pe cararea cea dreapta “ Psalmul 27:10-11