Nu merităm...

Nu merităm îndurare
Și totuși, Tată, ne-o dai
Iar a fost o -ntâmplare
Când nu Ți-am dat consacrare
Tu lângă noi, oricând, stai.

Pe-unicul Fiu L-ai trimis
În noi să pună speranță
Și dor pentru Paradis
Dar n-am meritat - cum e scris
Și totuși ne-ai dat importanță.

Zilnic ne inunzi cu har
Zilnic înoiești bunătatea
Mergem smeriți la altar
Tu umpli al nostru hambar
Îți slăvim generozitatea.

De la tronul de-ndurare
Binecuvântările vin
Ființa noastră merit n-are
Când ne scoți din încercare,
Când durerii dai alin.

Câtă dragoste. Cât bine
Ne inundă ne-ncetat!
Prezența Ta ne susține
Gloria Ți se cuvine
Nu Te părăsim niciodat’.

Numai datorită Ție
Putem înainta spre Țel
Ești îmbrăcat în măreție
În Tine găsim bogăție
Nu în vestitul castel.

Nu a noastră putere
Ne dă doritul avânt
Ci cea de la Înviere
Poate crea grațiere
Și dorul pentru Cuvânt.

În umilință îmbrăcați
Înălțăm recunoștință
Vom fi din nou cercetați,
Vom fi din nou vindecați
La Tine-i totul cu putință.

George Cornici/3 Iunie, 2021