Ecoul Luminii

Ascultă o clipă, din acordul divin,
Lumina clopoțind în boabe de rouă,
Înmărgelată-n zori pe gene lungi de Crin,
Un râu de scântei, Rug de Cântare Nouă.

Ascultă-i ecoul din Muntele Cel Sfânt,
Ca o ploaie de stele pe-al vremii fundal,
Când Lumina se-ntoarce cu rod pe pământ
În cor amplu de îngeri, măreț, triumfal.

Al lumenilor abur, spre tainicul nor,
Mai mult ca oricând ia acum amploare,
Fă-ți timp și ascultă, tu străin călător,
Simfonia Luminii biruitoare.

Mai este încă Har, mai poți să te oprești
Să asculți cântarea Razelor de Soare
Și să te înfiori în decibeli cerești
Din dimensiunea Vieții viitoare.

Mierea, în cascade, din Stâncă mai curge,
O soarbe-n cutremur, însetată glia,
O preface-apusul într-un râu de Sânge...
Să ne spălăm haina căci vine Mesia!

Amin!