"Sunt eu chemat?"

Categorie: Misiune 
 

Chemarea lui Dumnezeu pentru a-I sluji este un lucru care pentru mulţi este învăluit în mister şi dificultate. A ştii făra îndoială că ai fost chemat pare o stare atât de râvnită; totuşi trecerea de la incertitudine la convingere este deseori obscura şi alunecoasă.

Putem aprofunda problema fie din partea lui Dumnezeu, fie din partea noastră. De fapt, cele mai multe dificultăţi apar atunci când luam în considerare pe cea din urma perspectiva, teama noastra de chemarea lui Dumnezeu. Dar pentru privi lucrurile aşa cum trebuie să ne amintim de aspectele obiective în privinta carora exista putina incertitudine şi divergenţe. Temelia de piatră a chemării lui Dumnezeu la lucru este ultima poruncă dată de către Domnul nostru Isus Hristos, care este înregistrată în diferite feluri de către toţi cei patru evanghelişti în evangheliile lor, şi încă o dată de către Luca în primul capitol al cărţii Faptele Apostolilor: „Mergeţi în toată lumea şi vestiţi evanghelia oricărei făpturi.” Aici, în câteva cuvinte, este planul slujitorului. Este un ordin de la Comandantul nostru care cere ascultare. Astăzi, „toata lumea” include Anglia, Irlanda, America şi multe alte ţări pe care le numim „acasă”, de exemplu oraşele noastre cosmopolite. Este esenţial ca proclamarea întregului cuvânt lui Hristos să continue pe toată lungimea şi lăţimea ţărilor aşa-zise creştine, ca să nu sufere aceeaşi soartă ca Africa de Nord şi a Orientul Mijlociu, unde bisericile nou-formate au fost practic distruse de către cucerirea musulmană în secolul al şaptelea. În acelaşi timp nevoia de pe tot cuprinsul pământului este imensă şi este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că adevărul lui Dumnezeu este proclamat într-un mod potrivit pe acele continente, ţări şi insule unde Hristos şi ceea se datoreaza lui sunt puţin cunoscute. Nevoia strigătoare şi marea oportunitate din atâtea părţi ale pământului cu greu poate fi lăsată deoparte prea repede. Totuşi scopul nostru se îndreaptă către interesul personal, tihnă, comfort, lenevie şi neglijenţă.

Un principiu îndrumător este acesta: „Căci noi suntem lucrarea Lui, şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” ( 2:10 ). Cu alte cuvinte, Dumnezeu te-a făcut o creaţie nouă în Isus Hristos ca tu să-I poţi sluji. Unii lucrători ai lui Dumnezeu au avut parte de niste chemări foarte „izbitoare” şi aceasta a dat multora impresia că intervenţia supranaturală a lui Dumnezeu este esenţială. Cât de frumos ar fi să îngenunchezi singur pentru a-L auzi pe Dumnezeu spunând : „Du-te pentru Mine în China!”. Cât de încurajator ar fi să citeşti cu litere de aur pe marginea Bibliei tale: „Congo!”, „India!”, „Scandinavia!”. Cu ce încredere perfectă ar asculta cineva o astfel de chemare! Ei bine, lucrarea bărbatului sau femeii către care a venit o astfel de chemare sugerează cu siguranţă că chemările au fost într-adevăr de la Dumnezeu, dar astfel de experienţe nu sunt nici necesare nici obişnuite şi nici nu ar trebui să fie căutate. O chemare care vine în doua minute este mai mult decât probabil să fie evaporată de doua luni de studiu asupra Arabiei la tropice sau doi ani de strădanie împotriva malariei în India. Felul în care este transmisă chemerea lui Dumnezeu variază de la individ la individ. Nu există reguli fixe despre ceea ce constituie şi ceea ce nu constituie o chemare la a sluji. Indiferent dacă îţi vei petrece viaţa în propria ţară sau în străinătate, îţi trebuie acel simţ al cunoştiinţei voiei lui Dumnezeu. Nu exista nici o bază scripturistică în a spune că îţi trebuie un tip specific de chemare pentru a lucra în străinătate, tip de care nu ai nevoie pentru a lucra acasă. Diferenţa dintre o chemare în Honduras şi una în oraşul tău este de ordin geografic, nu spiritual. Fie ca Domnul să te călăuzească să îndeplineşti slujba la care te-a chemat. Începe cu slujba locală, în smerenie; fii încredinţat că Stăpânul îţi va oferi din ce în ce mai multe oportunităţi de a lucra pentru El.

sursa: https://comori.org/