"Scrisori către un evanghelist. Scrisoarea 5- Tractatele" C. H. Mackintosh

Categorie: Misionari

Se pare că trebuie să iau din nou stiloul în mână, pentru a-ţi scrie în legătură cu anumite subiecte legate de lucrarea de evanghelizare, care m-au preocupat în ultimul timp. Există trei sfere diferite ale lucrării, care mi-aş dori să aibă o importanţă mai mare pentru noi. Acestea sunt: depozitul de tractate, predicarea Evangheliei şi şcoala duminicală.

M-a izbit faptul că Domnul trezeşte atenţia referitor la importanţa depozitului de tractate, ca fiind o unealtă valoroasă în lucrarea de evanghelizare; mă întreb însă dacă noi, de partea aceasta a Atlanticului, suntem în adevăr interesaţi de acest subiect. Cum adică? Şi-au pierdut oare cărţile şi tractatele valoarea şi interesul în ochii noştri? Oare greşeala nu se găseşte în felul în care administrăm depozitele de tractate? Se pare că minţii mele îi scapă ceva în legătură cu acest subiect.

Mi-ar plăcea să văd un depozit bine condus în fiecare oraş important. Prin „bine condus” mă refer la un depozit ridicat şi administrat ca pe un serviciu adus direct Domnului, în dragoste adevărată pentru suflete, un interes profund pentru răspândirea adevărului şi în acelaşi timp, un fel sănătos de a conduce o afacere. Am cunoscut câteva depozite care au falimentat datorită nepriceperii în afaceri a celor responsabili, care deşi persoane sincere şi bine intenţionate, erau nepotrivite pentru a conduce o afacere. Pe scurt, erau oameni în a căror mâini, orice altă afacere s-ar fi dus de râpă. De exemplu, am vizitat unele locuri în care depozitul era condus de invalizi. Într-un alt loc, am găsit afacerea condusă de o sărmană femeie în vârstă, ţintuită la pat. Era o persoana foarte scumpă şi era o încântare să petreci o oră în compania dânsei, dar în ce fel ar fi putut conduce depozitul? Îmi amintesc că a fost ţintuită la pat trei ani. Cineva ar fi putut să treacă ani de zile pe langă uşa ei, fără să ştie că putea intra în posesia tractatelor sau a cărţilor. Nu exista niciun magazin, nicio reclamă, niciun tractat expus în vitrină.

Acesta nu este un caz izolat, altfel l-aş fi trecut sub tăcere. În multe oraşe mari, există într-o cameră obscură, de pe o străduţă lăturalnică, câteva tractate legate împreună, în praf şi într-o dezordine deranjantă.

În aceste circumstanţe, aş vrea să ştiu cine ar achiziţiona tractate? Cu siguranţă, marea majoritate nu ar face-o. Şi aceasta, pentru că în multe locuri există un faliment deplorabil în comparaţie cu lucrarea interesantă şi valoroasă de a conduce un depozit. Cum putem ajunge cel mai bine la oamenii pentru care s-au pregătit cărţile şi tractatele? Eu cred că prin expunerea cărţilor şi tractatelor de vânzare, în vitrina unui magazin, acolo unde acest lucru este posibil, astfel încât oamenii să le vadă atunci când trec pe stradă, să intre şi să cumpere ce doresc. Multe suflete au fost atinse în felul acesta. Mulţi, nu mă îndoiesc, au fost mântuiţi şi binecuvântaţi prin intermediul tractatelor pe care le-au văzut în vitrina unui magazin sau aranjate pe rafturi. Dar acolo unde nu există această oportunitate, sala de întâlnire a adunării este locul ideal pentru depozitul de tractate.

Există, în mod evident, o cerere reală pentru un depozit în fiecare oraş mare, care să fie condus de o persoană cu înţelepciune şi cu obiceiuri de afaceri sănătoase, capabil să vorbească persoanelor despre tractate şi să le recomande pe cele potrivite celor însetaţi de adevăr. În felul acesta se poate face mult bine. Creştinii din oraş ar şti unde să meargă pentru tractate, nu numai pentru lectura personală, ci şi pentru distribuirea lor generală. Cu siguranţă, dacă un lucru merită făcut, atunci merită făcut bine; iar dacă acest lucru nu merită luat în considerare, atunci nu ştim ce ar merita.

Depozitul de tractate trebuie început ca o lucrare directă pentru Hristos. Sunt convins că acolo unde lucrarea este începută astfel şi continuată cu energie, zel şi integritate, Domnul va fi proprietarul şi El o va face o binecuvântare. Oare nu există nimeni care să înceapă acestă lucrare valoroasă de dragul lui Hristos şi nu de dragul unui salariu? Oare nu este nimeni care să înceapă prin credinţa simplă, privind la Dumnezeul cel viu?

Aici este rădăcina problemei. Şi în cazul acestei ramuri a lucrării, ca şi în oricare altă ramură, avem nevoie de cei care se încred în Dumnezeu şi se leapădă de ei înşişi. Mi se pare că am câştiga mult dacă depozitele de tractate şi-ar ocupa adevărata poziţie şi dacă ar fi văzute ca parte integrantă a lucrării de evanghelizare. Ar trebui începute în responsabilitate faţă de Domnul şi continuate în energia credinţei în Dumnezeul cel viu. Fiecare sferă a lucrării de evanghelizare - depozitul, predicarea, şcoala duminicală, trebuie abordată în această manieră. Este foarte bine să avem părtăşie cordială în toată slujba noastră, dar dacă aşteptăm părtăşie şi cooperare pentru a începe o lucrare ce intră în responsabilitatea personală, cât şi în cea colectivă, vom rămâne mult în urmă sau lucrarea nu va fi făcută deloc.

Voi avea ocazia să mă refer într-un mod mai detaliat la acest punct, atunci când voi dezbate subiectul referitor la predicare şi la şcoala duminicală. Tot ceea ce doresc acum este să spun faptul că depozitul de tractate este una dintre sferele importante ale lucrării de evanghelizare. Ar fi un mare câştig dacă acest lucru ar fi înţeles deplin şi profund de prietenii noştri. Trebuie să-ţi mărturisesc că simţul meu moral a fost deseori ofensat grav de stilul rece şi comercial folosit pentru a se vorbi despre publicarea şi vânzarea cărţilor şi a tractatelor, un stil ce se potriveşte unei afaceri comerciale, dar care este foarte jignitor atunci când este adoptat şi folosit în legătură cu lucrarea lui Dumnezeu.

Susţin în mod deplin că o administrare corectă a unui depozit, necesită obiceiuri bune şi sănătoase de afaceri, precum şi principii corecte de afaceri. În acelaşi timp însă, sunt convins că depozitul de tractate nu îşi va ocupa adevăratul loc, nu va oferi adevărata idee, nu îşi va atinge scopul dorit până când nu este ferm aşezat pe baza sfântă şi văzut ca parte integrantă a celei mai glorioase lucrări la care suntem chemaţi — lucrarea de evanghelizare activă, făcută cu sinceritate şi perseverenţă.

Această lucrare trebuie începută în sensul responsabilităţii faţă de Hristos şi cu energia credinţei din Dumnezeul cel viu. Nu este potrivit ca o adunare de credincioşi sau o persoană bogată, să ridice un protejat ineficient şi să-i încredinţeze unui asemenea om conducerea unei astfel de afaceri, pentru ca el să aibă din ce trăi. Este mare binecuvântare ca toţi să aibă părtăşie în lucrare, dar sunt deplin convins că lucrarea trebuie începută ca o slujbă pentru Hristos, să fie continuată în dragoste pentru suflete şi cu un interes real pentru răspândirea adevărului; şi unde se va întâmpla aşa, putem să ne încredem liniştiţi că Dumnezeu va purta de grijă servitorilor Săi dragi.

sursa: https://comori.org/