Vrăjmaş sau prieten cu Dumnezeu ?

„[…]Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi merge la luptă împotriva lor, şi-i voi arde pe toţi, afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine.” (Isaia 27:4,5)

Ce fel de om este acela care are curajul nebunesc să declare război lui Dumnezeu? Cum poţi declara acest război? foarte uşor: ” prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu”. Orice atitudine, orice faptă şi orice gând al tău care aprobă mentalitatea contemporană asupra modului de-a-ţi trăi viaţa, mentalitate ce contravine legii lui Dumnezeu, se traduce prin prietenie cu lumea.

Spinii şi mărăcinii de păcat şi trăirea unei vieţi duplicitare te-au orbit şi au înnăbuşit bariera de trecere dintre cele două lumi spirituale. Nu mai faci diferenţa între ce-ţi este permis şi ce nu-ţi este permis în calitate de creştin. Nu mai deosebeşti binele de rău. Îţi trăieşti viaţa umblând pe două cărări: cu un picior păşeşti alături de prietena ta, LUMEA, şi cu celălalt păşeşti alături de BISERICĂ, pentru că dă bine la imagine. Ai impresia că aşa îl mulţumeşti pe Dumnezeu şi-i închizi gura pentru că, deh, nu L-ai abandonat total. Parcă i-ai face Lui vreun favor.

Omule! EL poate fără tine! Tu eşti cel care nu poţi fără EL! Nu poţi trăi fără aerul pe care-l respiri şi care este de la EL. N-ai putea trăi dacă organele trupului tău n’ar funcţiona în ordinea stabilită de EL. Spune, ce-ai face dacă glandele tale salivare nu şi-ar îndeplini menirea, aşa cum a poruncit EL? Cum te-ai fi descurcat dacă după câteva luni de la naşterea ta nu ţi-ar fi apărut dinţii, aşa cum a stabilit EL? Ai fi putut tu să descrii ce gust are sarea şi zahărul, mierea sau pâinea dacă EL te-ar fi înzestrat cu papile gustative defecte? Ştii tu să spui cât mai ai de trăit, căci EL ştie. Înainte ca tu să te fi născut EL hotărâse deja numărul anilor tăi, şi să ştii că nu vei trăi nici mai mult nici mai putin decât a hotărât EL.

Nebunia ta declanşează războiul cu Dumnezeu şi vestea cea mai înfricoşătoare pentru tine este că în orice război de acest gen Dumnezeu se implică personal, nu-şi trimite argaţii, ceea ce înseamnă că nu vei avea cu nici un chip sorţi de izbândă pentru că grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu.

Totuşi, EL poate fi înduplecat dacă te smereşti în faţa Lui, dacă îţi recunoşti păcatul şi-i ceri să te curăţească de caracterul tău infect. Un exemplu elocvent din Scriptură este cel al lui Ahab. Ce împărat netrebnic a fost el și, totuși, după ce s-a smerit înaintea lui Dumnezeu primește iertare.

Dacă ridici steagul alb al păcii şi te predai lui Dumnezeu nu vei fi nimicit de mânia Lui. Dimpotrivă, atunci EL va deveni Păzitorul tău şi va veghea asupra ta zi şi noapte ca să nu te vatăme nimeni. (isaia 27:3)