Sunt controlat sau controlez ?

„…căci fiecare este robul lucrului de care este stăpânit ” spune un verset biblic.

Prin harul lui Dumnezeu au trecut mai bine de 10 ani de când televizorul se află pe post de bibelou în casa noastră. Decizia de-a renunţa la cablu tv nu se datorează faptului că aş crede că e păcat să urmăresc emisiuni tv. Nu, nu. Deși, trebuie făcută o selecție și-ntre acestea. N-ar trebui să rumegăm tot ce ni se oferă.

Am constatat în dreptul meu că păcatul era slăbiciunea mea de-a controla timpul pe care îl petrec în faţa tv-ului. Dimineaţa, primul lucru pe care îl făceam era să pornesc televizorul. Dacă nu-l deschideam eu o făcea un alt membru al familiei şi uite-aşa începeam ziua cu televizorul şi săream peste timpul de părtăşie cu Dumnezeu. Îmi spuneam pe parcursul zilei: „las’ că citesc diseară din Biblie şi apoi mă rog”, şi se apropia seara şi realizam că n-am puterea să mă desprind din faţa televizorului pentru că întotdeauna erau emisiuni interesante care plăceau firii mele. Adormeam cu televizorul pornit.

Această luptă de-a controla eu când mă uit, la ce mă uit şi cât timp mă uit a durat o bună bucată de timp, ceea ce mi-a determinat stări sufleteşti de nelinişte. Nu mai aveam pace şi eram conştientă că Dumnezeu este întristat din cauza mea dar, cel mai grav era faptul că ştiam sigur că dacă nu păstrez legătura cu Dumnezeul meu prin citirea zilnică din Scriptură şi prin rugăciune și dacă nu-i acord prioritate începând ziua cu El, asta va degenera într-un creştinism formal golit de esenţă şi apoi după moarte tot eu eram cea care aveam de suferit pentru că asta însemna despărţire de Dumnezeu.

Deseori mă întrebam: dacă accept să trăiesc purtând doar o mască de pocăită şi dacă moartea mă va surprinde în toiul unei vieţi prefăcute, oare voi avea parte de slava pe care a pregătit-o Hristos răscumpăraţilor Lui? Bineînţeles că ştiam deja răspunsul. Este imposibil să moştenesc cerul dacă eu nu-mi fac timp să păstrez legătura cu proprietarul cerului.

Şi uite-aşa televizorul a deţinut controlul asupra întregii familii, până într-o zi. În acea zi am spus cu voce tare ” Destul! până aici ţi-a fost. De azi ‘nainte nu-ţi voi mai permite să-mi furi părtăşia cu Domnul meu.” Am luat cleştele şi am tăiat cablul, după care am mers la biroul firmei de furnizare a serviciilor TV prin cablu şi am solicitat rezilierea contractului.

Nu regret nici o secundă că am luat această decizie. N-am pierdut nimic. Da, absolut nimic n’am pierdut de când ne-am deconectat sufletele de la acest instrument care fură timpul atâtor creștini.

Să nu credeți cumva că lupta a încetat vreo clipă. La capitolul televizor, e-adevărat, satan a pierdut teren în familia noastră însă el nu rămâne în pană de idei din păcate. Dacă pierde războiul cu televizorul el declanșează altul, de exemplu, cu timpul petrecut pe internet, sau cu munca la care nu știm să-i mai spunem destul, și mai sunt atâtea alte lucruri cu care ne poate înrobi. Va face tot posibilul să ne capteze toată atenția și preocuparea cu orice altceva numai ca să nu avem timp de părtășie cu Dumnezeu, sau, dacă totuși avem acest timp, va avea grijă să ne încarce mintea și gândurile cu detaliile cotidiene de parcă atunci pe genunchi le și rezolvăm pe toate.

Vestea proastă este că acest război va dura toată viața, până se va arunca țărână peste noi și vom fi trimiși la acele țărmuri. Vestea bună însă, este că Dumnezeu ne va da putere să ieșim biruitori întotdeauna dacă îl iubim cu adevărat și dacă ne dorim din toată inima să nu pierdem relația și legătura cu El. Prin El întotdeauna vom fi biruitori.

Haideți să ne cercetăm inima și să analizăm parcursul fiecărei zile să vedem ai cui robi suntem, să cerem lui Dumnezeu să rupă orice lanț care ne ține legați și să ne recăpătăm astfel libertatea de-a-L onora cu timpul pe care-l primim de la El și să putem afirma cu toată tăria că dacă trăim, pentru Domnul trăim iar de vom muri, va fi un câştig pentru noi.

Poate că te regăseşti în expunerea prezentată şi te confrunţi și tu cu această bătălie spirituală. Cere-i lui Dumnezeu să te întărească şi să-ţi dea puterea de-a lua o decizie înţeleaptă benefică sufletului tău pentru că singurul lucru care rămâne după moarte este sufletul nostru.

Ceea ce pot să-ţi spun sigur este că amânarea curăţeniei sufleteşti ne asigură iadul dar o decizie înţeleaptă, favorabilă sufletului, obligatoriu se ia înainte de moarte.