"Talharul pocait a mers in rai in ziua mortii lui ?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

Evanghelia lui Luca este singura dintre evangheliile sinoptice care reda un fragment din dialogul care s-a purtat intre cei trei rastigniti pe cruce: cei doi talhari si Domnul Christos ( Luca 23, 39-43 ).

Conform relatarilor lui Matei si Marcu, initial ambii talhari I-au aruncat lui Iisus cuvinte de batjocura ( Matei 27,44; Marcu 15,32 ). Insa in timpul orelor de agonie pe cruce, unul dintre talhari si-a schimbat atitudinea fatza de Iisus, cerandu-I Acestuia cu deplina credinta: “Doamne, adu-Ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta” ( Luca 23, 42 ).

Raspunsul Mantuitorului a venit promt, ca o promisiune pretioasa pentru un om care isi traia ultimele clipe de viata. Asa cum este redat in traducerea lui Dumitru Cornilescu, raspunsul Domnului este folosit de cei mai multi crestini pentru a argumenta credinta lor in nemurirea neconditionata a sufletului, a existentei unui suflet constient dupa moarte:

“Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai” ( Luca 23, 43 ).

Conform credintei populare, Mantuitorul l-a sigurat pe talharul pocait ca va fi chiar in acea zi in paradis impreuna cu El. O simpla cautare pe Google ne trimite la o multime de controverse teologice pe marginea acestui subiect, unele decente, altele care ies din cadrul respectului si spiritului crestin. Pastori, teologi si profesori de limbi biblice dezbat sensul afirmatiei pe care Iisus a facut-o talharului pocait inainte de moartea acestuia.

Inainte de orice abordare a promisiunii lui Iisus, este necesar sa o intelegem in contextul imediat, dar si in cel general al Scripturii.

1) Contextul imediat

a) Talharul pocait L-a rugat pe Iisus: “Doamne, adu-Ti aminte de mine cand vei veni in Imparatia Ta” ( Luca 23,42 ). Muribundului de pe cruce nu i-a trecut nicio clipa prin minte ca Domnul il va lua cu Sine in rai chiar in acea zi. Talharul se gandea la viitor, la momentul revenirii in slava a Fiului lui Dumnezeu: “cand vei veni in Imparatia Ta”.

Chiar daca era un simplu talhar, el stia ca nu la moarte se primea rasplata, ci la sfarsitul timpului, cand Dumnezeu va judeca lumea. Chiar inceputul rugaciunii sale: “Adu-Ti aminte de mine”… ne arata ca omul acesta privea candva, in viitor, la rasplata celor credinciosi, nu la momentul mortii, asa cum se crede in teologia populara. Daca teologia talharului ar fi fost gresita, Domnul Christos ar fi corectat-o cu siguranta.

b) De asemenea, contextul imediat al Scripturii ne reda un dialog purtat intre Maria Magdalena si Mantuitorul imediat dupa inviere. Ioan ne spune ca in momentul in care Maria Magdalena si-a dat seama ca “Gradinarul” din fatza ei era Insusi Iisus, “ea s-a intors si I-a zis in evreieste: “Rabuni”, adica “Invatatorule !” ( Ioan 20, 16 ).

Ceea ce ne intereseaza in contextul discutiei noastre este raspunsul Domnului: “Nu Ma tinea”, i-a zis Iisus, “caci inca nu M-am suit la Tatal Meu” ( vers. 17 ). Este stiut ca Domnul a fost crucificat in ziua Pregatirii ( vinerea ) si ca invierea s-a produs in prima zi a saptamanii ( duminica ).

Daca Iisus i-ar fi promis talharului pocait in cursul zilei de vineri ca vor fi impreuna in rai in acea zi, cum putem explica afirmatia pe care tot El o face Mariei Magdalena duminica: “Inca nu M-am suit la Tatal Meu”? Este cumva Iisus contradictoriu in cele doua afirmatii facute la distanta de cateva zeci de ore ?

Afirmatia Mantuitorului: “Inca nu M-am suit la Tatal Meu” este intarita de ceea ce ii spune Mariei in continuare: “Spune-le ( ucenicilor ) ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru” ( vers. 17 ). Asadar, in duminica invierii, suirea la cer in prezenta Tatalui era un eveniment ce urma sa aiba loc in viitorul apropiat, nu un eveniment care ar fi avut loc imediat dupa moarte.

Daca in rastimpul dintre crucificare si inviere Iisus nu S-a suit la cer, cum poate fi inteleasa promisiunea facuta talharului: “Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu Mine in rai” ? ( traducerea Cornilescu ).

Pentru a raspunde la aceasta intrebare sunt necesare cateva observatii de natura lingvistica. Traducerile Fidela, precum si cea a Lumii Noi ( TLN ), introduc in propozitia citata mai sus un semn de punctuatie care nu se regaseste in textul original: doua puncte. Insa cele doua traduceri il plaseaza in doua locuri cu totul diferite:

“Adevarat iti spun: Astazi vei fi cu Mine in paradis” ( Fidela )

     “ Adevarat iti spun astazi: Vei fi cu mine in paradis” ( TNL )

Observati cat de radical se schimba sensul propozitiei in functie de pozitia semnului de punctuatie introdus ? Daca in primul caz se poate intelege ca Mantuitorul i-a promis talharului ca chiar in acea zi vor fi impreuna in paradis, in cel de-al doilea caz, intelesul este total diferit: Iisus ii promite talharului “astazi” ca vor fi impreuna in paradis candva, in viitor.

Traducerea lui Dumitru Cornilescu introduce in locul semnelor de punctuatie prepozitia “ca”. Aceasta are valoarea unei virgule si, prin locul in care este plasata, da un anumit sens afirmatiei lui Iisus.

     “Adevarat iti spun ca astazi vei fi cu mine in rai”

Cele mai multe traduceri ale Bibliei introduc in locul punctelor sau a prepozitiei “ca”, virgula:

“Adevarat iti spun, astazi vei fi cu Mine in paradis” ( Douay, Louis Seconde, etc. )

Indiferent ca vorbim de virgula, doua puncte sau prepozitia “ca”, introducerea lor in textul biblic ( care in originalul grecesc nu avea nici spatii intre cuvinte si propozitii, nici semne de punctuatie ) deja reprezinta un act de interpretare a continutului. Fiecare traducator a adaugat semnul de punctuatie ( sau prepozitia ) in acel loc al propozitiei care facea ca mesajul sa corespunda cu propria conceptie despre starea omului in moarte.

Daca Martorii lui Iehova nu cred in nemurirea neconditionata a sufletului, ei au introdus cele doua puncte dupa cuvantul “astazi”. Daca D. Cornilescu , la origine preot ortodox, credea in nemurirea neconditionata a sufletului, el a introdus prepozitia “ca” inainte de cuvantul “astazi”. Daca majoritatea celorlalti traducatori credeau si ei in nemurirea neconditionata a sufletului, si ei au introdus virgula inaintea cuvantului “astazi”.

Este evident ca o simpla virgula, plasata inaintea sau dupa cuvantul “astazi”, ne poate trimite in  directii total opuse, spre doua conceptii si doctrine ireconciliabile. Totusi, cum este corect sa interpretam afirmatia Mantuitorului ? I-a promis El talharului ca chiar in acea zi vor fi impreuna in paradis sau, dimpotriva, El i-a promis ca vor fi in paradis candva, in viitor ?

Pentru a gasi raspunsul corect la aceasta intrebare trebuie sa tinem seama de contextul general al Bibliei si sa observam ce spune Cuvantul lui Dumnezeu in alte pasaje biblice despre tema starii omului in moarte si daca el sustine invatatura atat de populara a nemuririi sufletului.

     2) Contextul general

Din contextul imediat al textului din Luca 23,43 am inteles ca nici talharul nu se astepta sa primeasca rasplata ceruta chiar in acea zi, ci candva, in viitor, dar nici Domnul Christos nu S-a suit la cer in rastimpul dintre crucificare si inviere.

Dar ce spune Biblia in ansamblul ei despre starea omului in moarte ? Exista nemurire neconditionata a sufletului ? Exista un rai si un iad prezent, in care sufletele ajung imediat dupa moarte pentru a-si primi rasplata ?

Deoarece subiectul este foarte vast, nu voi repeta argumentele deja prezentate in alte articole, ci voi indica doar linck-urile respective:

https://www.loribalogh.ro/2013/12/starea-omului-in-moarte/

https://www.loribalogh.ro/2013/11/teoria-nemuririi-sufletului/

https://www.loribalogh.ro/2013/10/dincolo-de-mormant/

https://www.loribalogh.ro/2013/09/natura-omului-2/

https://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-raiul-7/

https://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-adevarul-despre-iad-6/

https://www.loribalogh.ro/2010/11/dincolo-de-pragul-mormantului-iadul-mit-sau-realitate-5/

Inca o observatie este binevenita: Folosirea cuvantului “astazi” in Biblie, fie pentru a introduce, fie pentru a incheia o afirmatie, are rolul de a sublinia solemnitatea declaratiei ce fusese facuta. Doar in Deuteronomul intalnim peste 40 de expresii de genul: “te invat astazi”, “asez in fatza ta astazi”, “marturisesc impotriva ta astazi” ( cap. 4,18; 6,6; 7,11; 8,19, etc. ). “Astazi” nu are un sens temporal, ci are rolul doar de a intari o decalaratie.

In concluzie, tinand cont de faptul ca orice text trebuie interpretat in contextul in care se afla, atat cel imediat, cat si cel general al Bibliei, promisiunea Mantuitorului facuta talharului de pe cruce nu inseamna nimic altceva decat:

“Astazi iti promit solemn ca la revenirea Mea te voi lua cu Mine in paradis”

sursa: https://www.loribalogh.ro/