"Pe cine reprezenta tapul pentru Azazel: pe Christos sau pe Satana?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

“Aaron sa arunce sorti pentru cei doi tapi: un sort pentru Domnul si un sort pentru Azazel. Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul si sa-l aduca jertfa de ispasire. Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel sa fie pus viu inaintea Domnului ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustie pentru Azazel.”( Leviticul 16,8-10 )

     Expresia “tap ispasitor” este des folosita in limbajul curent. Insa putini stiu ca aceasta expresie provine dintr-un ritual vechi-testamentar, savarsit in cea mai sfanta zi din anul religios iudaic: Ziua Ispasirii ( Yom Kippur ).

     Ceremoniile care erau implinite in acea zi sunt descrise pe larg in Leviticul cap. 16. Sfintenia deosebita a Zilei Ispasirii rezulta din faptul ca in cursul ei, cea mai sfanta persoana ( marele preot ) intra in locul cel mai sfant de pe pamant ( Sfanta Sfintelor ) pentru a indeplini cea mai sfanta lucrare ( curatirea sanctuarului si ispasirea finala ). Acest ritual este descris in centrul cartii Leviticul, iar Leviticul se afla in inima Pentateuhului ( cele cinci carti ale lui Moise ).

     Pe scurt, ritualul din Ziua Ispasirii consta in trei parti principale:

     1) Marele preot aducea ca jertfa pentru pacatele sale un vitel, asigurandu-se astfel ca era curat in momentul in care intra in sanctuar pentru indeplinirea ritualului de curatire a acestuia.

     2) Apoi, dupa ce se tragea la sorti intre cei doi tapi: unul pentru Domnul si celalalt pentru Azazel, marele preot jertfea tapul pentru Domnul ( Leviticul 16,9 ) si astfel toate pacatele marturisite ale poporului si adunate intregul an in mod simbolic in sanctuar erau indepartate din el. Astfel, sanctuarul era curatit.

     3) In final, marele preot marturisea toate pacatele poporului asupra tapului pentru Azazel, iar acesta era gonit in pustie, unde pierea mancat de animalele salbatice. In felul acesta, sanctuarul era curatit de toate pacatele marturisite ale poporului, care se adunasera in el in cursul unui an intreg.

     Scopul Zilei Ispasirii era curatirea de pacat ( ispasirea ) si nu iertarea. In aceasta zi nu era necesar ca Dumnezeu sa ierte pacatele, deoarece acestea erau deja iertate prin serviciile zilnice de la sanctuar.

     Cine era de fapt Azazel ? Este el un simbol al Domnului Christos sau al lui Satana ?

     Interpretii iudei il identifica pe Azazel cu primul inger care a pacatuit in cer, autorul principal al pacatului si conducatorul ingerilor rai. Astfel, tapul pentru Azazel este asociat cu puterile demonice reprezentate prin “tapii-demoni” ( se’ irim, ebr. ). Asocierea lui Azazel cu puterea demonica este interpretarea cea mai raspandita atat intre cercetatorii iudei, cat si in randul primilor parinti ai Bisericii.

     Unii comentatori contemporani sustin insa ca tapul pentru Azazel Il simbolizeaza pe Domnul Christos, Cel care a purtat pacatele intregii omeniri. Exista insa numeroase dovezi ca tapul pentru Azazel nu Il simbolizeaza pe Christos, ci pe Satana. Iata cateva dintre ele:

     1) Raportul de corespondenta. Conform Leviticul 16, 8, unul dintre tapi pentru care se tragea la sorti era pentru Domnul, iar celalalt pentru Azazel. Daca expresia “pentru Domnul” se refera la o persoana, atunci conform principiului corespondentei, cea de-a doua expresie, “pentru Azazel,” trebuie sa se refere tot la o persoana. Insa aceasta a doua persoana trebuie sa fie distincta de prima si chiar opusa Domnului. Aceasta persoana distincta si opusa lui Dumnezeu nu poate fi alta decat Satana.

     2) Momentul indeplinirii ritualului. Conform Leviticul 16,20, ritualul care il privea pe tapul pentru Azazel avea loc dupa incheierea lucrarii de ispasire din sanctuar. Asadar, ispasirea si curatirea sanctuarului, care aratau spre jertfa si lucrarea lui Christos, erau incheiate atunci cand intra in scena tapul pentru Azazel. Deci acest tap nu Il putea reprezenta pe Christos, caci lucrarea Sa fusese incheiata.

     3) Tapul pentru Azazel nu era adus ca jertfa. Cel jertfit era tapul pentru Domnul, adevaratul simbol al jertfei Mantuitorului. Tapul pentru Azazel era trimis viu in pustie, dupa ce asupra lui erau marturisite toate pacatele poporului ( Leviticul 16, 20-22 ). Asadar, tapul pentru Azazel nu avea nicio legatura cu jertfa pentru pacat.

     4) Ceremonia eliminarii. Ritualul care privea tapul pentru Azazel nu era un ritual sacrificial, ci unul al eliminarii. Tapul pentru Azazel era un fel de “masina de gunoi” care transporta afara din tabara “gunoiul” moral al pacatelor marturisite .

     5) In gandirea ebraica, tapii erau asociati puterilor demonice. Leviticul 17,7 ii avertizeaza pe israeliti sa nu aduca jertfe la “idolii cu care curvesc”. In textul ebraic apare expresia “se’ irim” care inseamna “tapi-demoni”. Asadar, Azazel este simbolul unei puteri demonice, si nicidecum un simbol al Domnului Christos.

     6) Apocalipsa cap. 20. Ritualul tapului pentru Azazel se implineste in profetia din Apocalipsa cap. 20, in care Satana este prezentat ca fiind “legat” pentru o mie de ani ( constrans de circumstante ) in Adanc ( “abyssos” in greceste, acelasi termen fiind folosit si in Ieremia 4,23 unde este vorba de pamantul pustiit ).

     7) Legea martorului mincinos ( Deuteronom 19, 15-19 ). Conform acestei legi, martorul care aducea o marturie mincinoasa era pedepsit sever. Asupra lui era pusa vinovatia pacatului pe care el o punea asupra semenului sau prin marturia sa mincinoasa.  In mod asemanator, Satana va suferi pedeapsa pacatelor celor neprihaniti, dar nu in rolul de salvator, ci de acuzator ( Apocalipsa 12, 10 ). El va primi pedeapsa cuvenita unui martor mincinos.

     8) Ritualul. Ceremonia din Ziua Ispasirii nu putea contine doua simboluri opuse pentru acelasi adevar, aceeasi realitate. Nu puteau fi doi tapi diferiti si ambii sa-L simbolizeze pe Domnul  Christos si lucrarea Sa.

     In concluzie, tapul pentru Azazel nu putea fi un simbol al Domnului Christos, ci al puterii demonice reprezentata de Satana.

sursa: https://www.loribalogh.ro/