"La nunta din Cana, Iisus a prefăcut apa în vin sau must?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

Iubitorii „licorii lui Bachus” au găsit în minunea săvârșită de Iisus cu ocazia nunții din Cana un argument în favoarea consumării băuturilor alcoolice de către creștini. Ioan este singurul evanghelist care relatează despre minunea transformării apei în vin, aceasta fiind prima minune a Mântuitorului din timpul activității Sale publice ( Ioan 2, 1‑10 ). Întrebarea care se pune este: Ce fel de vin a făcut Iisus: vin fermentat sau must proaspăt de struguri?

În traducerea Bibliei în limba română se folosește cuvântul „vin”, care pare să indice deja un răspuns: vin fermentat. Ceea ce este foarte convenabil pentru cei care, deși creștini fiind, totuși îl au în meniul lor.

În cazul nunții din Cana, trebuie precizat că a fost vorba de o cantitate uriașă de apă transformată în vin. Ținând cont că un vas de piatră avea capacitatea de două sau trei „măsuri”, iar „măsură” avea 38 l (după informațiile oferite de Iosif Flavius în „Antichități”), înseamnă că fiecare vas conținea între 68 și 102 l de vin.

Ioan ne spune că la nunta din Cana erau șase vase de piatră ( Ioan 2,6 ), ceea ce totalizează aproximativ 400 l de vin, adică o cantitate apreciabilă de băutură. Dacă vinul obținut în urma minunii făcute de Iisus ar fi fost fermentat, el ar fi fost suficient să îmbete timp de câteva zile un număr de peste o sută de invitați.

Putea oare Mântuitorul să încurajeze beția încă de la începutul lucrării Sale publice? Putea El să promoveze astfel de petreceri în care aburii alcoolului ar fi luat mintea a zeci de oameni, transformându-i în bețivani? Întrebarea este cu atât mai pertinentă cu cât în clipele agoniei Sale pe cruce, Iisus a refuzat amestecul anestezic pe bază de vin oferit de soldatul roman ( Marcu 15,23 ).

În Talmudul Babilonian se amintește că la Ierusalim se practica oferirea unui astfel de anestezic, făcut din vin și substanțe stupefiante, celor care urmau să fie executați, pentru a le atenua durerile. Dacă în momentele agoniei Sale Iisus, deși avea o justificare să folosească vinul fermentat, a refuzat totuși să-l bea, putem crede că El l-a promovat în rândul oamenilor la petrecerile lor? Este foarte greu de crezut lucrul acesta, ținând cont de sfințenia caracterului Său.

Cuvântul „vin” a fost tradus din grecescul „oinos”, care se poate referi atât la mustul proaspăt de struguri, cât și la vinul fermentat. Astfel, în texte biblice ca Efeseni 5,18; Psalm 75,8; Proverbe 23,31 și Isaia 28,7, „oinos” se referă la vin fermentat, în timp ce în alte texte ca cele din Matei 9,17; Marcu 2,22; Judecători 19,19; Ioel 2,24 și Isaia 16,10, este vorba de must proaspăt, nefermentat.

Cuvântul în sine ( „oinos” ) nu ne ajută să înțelegem despre ce fel de băutură era vorba. Pentru a face diferența între cele două feluri de băuturi trebuie să se țină cont atât de contextul biblic, cât și de cel istoric.

Unii comentatori susțin că în prima parte a mesei de la nunta din Cana ar fi fost consumat vin fermentat, bazându-se pe cele spuse de nun lui Iisus: „Orice om pune la masă întâi vinul cel bun și, după ce oamenii au băut bine, atunci pune pe cel mai puțin bun” ( Ioan 2, 10 ). Acești comentatori consideră că expresia „au băut bine” se referă la faptul că mesenii erau deja beți după consumarea vinului în prima parte a mesei. Însă, dacă astfel ar fi stat lucrurile, dacă mesenii ar fi fost deja băuți, nimănui nu i-ar mai fi păsat de calitatea vinului în a doua parte a mesei.

Alți comentatori susțin că în condițiile climaterice din Palestina primului secol ar fi fost imposibil să fie păstrat must nefermentat în vase de piatră care nu puteau fi închise ermetic. Deși există puține informații referitoare la evrei cu privire la acest subiect, avem totuși informații de la greci și romani despre metode de păstrare a mustului pentru a nu fermenta.

Astfel, mustul proaspăt era fiert până se ajungea la consistența unui gel, care era apoi îndesat în vase de piatră până ce era eliminat tot aerul. Apoi, peste gelul din vas era turnat un strat subțire de ulei de măsline care împiedica pătrunderea aerului în gelul de must. În felul acesta, conținutul vasului putea fi păstrat nealterat timp de luni sau chiar ani de zile. Când era nevoie de must, se scotea gelul din vas, se dilua cu apă până la concentrația dorită și era servit. Astfel, produsul final era nefermentat.

Unii contemporani se îndoiesc de faptul că la o petrecere ca cea a nunții din Cana nu s-ar fi consumat deloc băuturi alcoolice. În cultura noastră este greu de imaginat o petrecere fără alcool. Însă nu trebuie să judecăm cultura ebraică de acum două milenii după criteriile și cultura noastră.

Evreii din primul secol încă știau ce scrie în Vechiul Testament despre vin și băuturi alcoolice             ( vezi Proverbe 20,1; 23,20.29‑35; Psalm 75,8; Isaia 28,7 ). Casa în care s-a desfășurat masa nunții din Cana trebuie să fi aparținut unor evrei pioși, având în vedere că în ea existau șase vase de curățire ( Ioan 2,6 ), folosite la spălările rituale.

Acest amănunt face inacceptabilă ideea că niște iudei evlavioși ar fi folosit vin fermentat la nuntă, fapt care ar fi degenerat rapid în beție. Cu siguranță că ei ar fi luat măsuri de precauție pentru a evita o situație atât de neplăcută. De altfel, există câteva referințe ale unor scriitori din Antichitate care confirmă faptul că în asemenea ocazii vinul fermentat era foarte rar folosit sau chiar exclus.

Pliniu afirmă că „vinul cel bun” este cel care nu conține „spirt”, iar grecii recomandau diluarea vinului cu până la trei sau patru părți de apă. În cultura iudaică, vinul cel mai bun era acela care era cel mai puțin alterat și cel mai proaspăt, căci el putea fi folosit fără riscuri, pentru o perioadă mai lungă de timp și în cantitate mai mare.

Un ultim amănunt important: Referindu-se la minunea transformării apei în vin cu ocazia nunții din Cana, Ioan afirma: „Acest început al minunilor Lui l-a făcut Iisus în Cana din Galileea. El Și-a arătat slava Sa și ucenicii Lui au crezut în El” ( Ioan 2, 11 ).

Se pune întrebarea: Dacă la acea nunta Iisus ar fi transformat 400 l de apă în tot atâția litri de vin fermentat, iar acest vin ar fi fost consumat după ce mesenii „au băut bine” ( Ioan 2,10 ) în prima parte a mesei, cum ar fi arătat acea petrecere? Cum Și-ar fi putut arăta Iisus slava în mijlocul unei beții generale? Este greu de imaginat așa ceva și inacceptabil pentru caracterul sfânt al Mântuitorului.

Dacă însă Iisus a transformat apa în must de cea mai bună calitate, apreciat ca fiind „vinul cel bun” de către nunul degustător, având o aroma și un gust care au întrecut tot ce se cunostea până la acea dată, atunci cu adevărat El a început să-Și arate slava. Transformarea apei în vin era o parabolă vie care arăta spre lucrarea Sa de a transforma lucrurile vechi în lucruri noi, desăvârșite.

https://www.loribalogh.ro/