"Femeile trebuie sa-si acopere capul in biserica?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

A curs multa cerneala si s-au purtat discutii interminabile pe marginea indemnului dat de apostolul Pavel in 1 Corinteni 11,4-13:

     “Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau proroceste cu capul dezvelit isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi rasa… Daca o femeie nu se inveleste, sa se si tunda ! Iar daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa sau rasa, sa se inveleasca… Judecati voi singuri: este cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu dezvelita?” ( 1 Corinteni 11, 5.6.13 )

     Exista denominatiuni crestine sau biserici locale din cadrul aceleiasi denominatiuni ( mai ales in mediul rural ) care aplica ad litteram in secolul nostru ceea ce Pavel a scris acum doua milenii. Alti crestini insa se opun aplicarii acestor indemnuri in timpurile noastre, considerandu-le depasite, anacronice. Cine are dreptate ? Ce a intentionat sa spuna Pavel cand a dat acest indemn credinciosilor din Corint ?

     Pentru a intelege sensul indemnurilor lui Pavel, este foarte important sa cunoastem cultura timpului si locului in care traiau destinatarii epistolelor sale. Biserica din Corint a aparut si s-a dezvoltat in secolul I d.Chr. pe un teritoriu grecesc. Acest detaliu este foarte important de retinut deoarece aceasta biserica traia si lucra intr-un anumit mediu cultural, avand anumite norme sociale.

     Conform culturii grecesti, o femeie respectabila nu trebuia sa apara niciodata in public cu capul descoperit. De altfel, nu doar in Grecia, ci si in Palestina si Roma aceleiasi perioade, cultura vremii impunea aceasta norma.

     O femeie casatorita era imbracata intr-o rochie lunga,  avand deasupra un fel de pelerina sau manta care acoperea si partea din spate a capului. Acoperirea capului era o dovada a faptului ca acea femeie era casatorita ( rolul verighetei de astazi ). Ceva asemanator se poate vedea in cultura indiana traditionalista, in care femeile casatorite poarta intotdeauna capul acoperit cu un voal.  Alte femei, ca semn al decentei, isi acopereau tot capul cu mantaua, lipsa acestui acoperamant fiind catalogata de societate ca semn al indecentei si neseriozitatii. ( 1 )

     Daca acestea erau normele socioculturale ale vremii, de ce apare totusi acest indemn in Epistola catre Corinteni ? Nu respectau femeile crestine aceste norme si in biserica ?

     Din cele scrise de Pavel in cele doua epistole adresate corintenilor reiese ca existau membre ale bisericii din Corint care sfidau aceste norme sociale, considerand ca daca sunt crestine nu mai sunt obligate sa le respecte.

     De altfel, continutul celor doua epistole ne arata ca Pavel a trebuit sa lucreze mult la mentalitatea acestor crestini si in alte privinte: ordinea in timpul serviciilor divine, problema prorocirii si vorbirii in limbi, masa de la Sfanta Cina, vorbirea necontrolata in timpul serviciului divin s.a. Apostolul insista ca in biserica totul trebuie facut in chip cuviincios si cu randuiala, lucru ce se pare ca nu prea exista in biserica din Corint.

     Purtarea crestinilor din acea biserica lasa de dorit in ceea ce priveste respectul si buna-cuviinta in Casa Domnului, fapt care l-a determinat pe Pavel sa spuna raspicat : “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii” ( 1 Corinteni 14, 33 ).

     In acest context mai larg al indreptarii unor atitudini necuviincioase ale unor membri in timpul serviciilor divine apare si acest indemn cu privire la acoperirea capului de catre femeile crestine din Corint.

    “Având în vedere faptul că femeile din antichitate nu umblau cu capul dezvelit, ar fi fost privit ca o dezonoare pentru o femeie şi pentru soţul ei dacă ea ar fi apărut în public fără de văl, mai ales în capacitatea de conducător al cultului public. Ca o femeie să ia parte la serviciile bisericii cu capul dezvelit, ar fi dat impresia că se purta fără ruşine şi fără modestie, fără podoaba ruşinii şi a sfielii (1Tim 2:9). Pavel pare să raţioneze că printr-o astfel de renunţare la văl, o emblemă recunoscută a sexului şi poziţiei ei, ea arată o lipsă de respect pentru soţ, părinte, sexul femeiesc în general şi Hristos.“ ( 2 )

     Intrebarea care se pune este daca si astazi mai este necesara respectarea acestei norme sociale din din Grecia secolului I. De atunci au trecut doua milenii, iar obiceiurile si cerintele  societatii s-au schimbat. Daca acest lucru este adevarat, inseamna ca legile lui Dumnezeu si principiile Scripturii se schimba si ele in functie de cultura sau epoca ? Nicidecum ! Ele raman valabile pentru intreaga omenire indiferent de cultura sau epoca. Problema adusa in discutie in 1 Corinteni nu este legata de o lege divina ci de o norma sociala stabilita de oameni.

     Biblia contine si norme valabile pentru o anumita situatie, pentru o anumita epoca sau cultura. Contextul imediat si cel general al Scripturii ne arata daca acea norma este valabila doar pentru o situatie anume.

     Unul din principiile de baza ale hermeneuticii ( interpretarea textului biblic ) ne cere sa descoperim ce a vrut sa comunice autorul unui text destinatarului de atunci si ce vrea sa ne comunice noua astazi. Putem a aplica o norma valabila culturii de acum doua milenii in societatea noastra, care are alte obiceiuri si cerinte ?

     Unii se ambitioneaza sa faca acest lucru, dar care este urmarea ? Sunt priviti cu dispret, ca fiind niste oameni cu o gandire depasita si anacronica, fapt care se rasfrange in final asupra Evangheliei pe care o predica. Aceasta este respinsa de oameni nu datorita continutului sau, ci datorita gresitei intelegeri a ei din partea unor crestini.

     Lucrul pe care trebuie sa-l faca orice crestin intelept, a carui constiinta este luminata de Duhul lui Dumnezeu, este acela de a intelege principiul la care face referire un anumit pasaj biblic si apoi de a-l transpune si a-l respecta in mediul social si cultural in care traieste .

     Daca in indemnurile apostolului Pavel adresate femeilor din Corintul secolului I principiul care razbate in mod evident este acela al respectului si bunei-cuviinte in Casa Domnului, acelasi principiu este valabil oriunde si oricand in Biserica lui Christos.

     Astazi, cultura in care traim nu mai cere ca o femeie casatorita sa-si acopere capul atunci cand iese in public ( inclusiv in biserica ). Insa principiul decentei in imbracaminte, mai ales atunci cand participam la servicii religioase de inchinare, ramane valabil, chiar daca acest principiu este transpus in viata diferit de la o tara la alta si de la o cultura la alta. Dumnezeu este Acelasi pentru toti oamenii si chiar daca obiceiurile culturale ale oamenilor difera, toti au obligatia sfanta ca in prezenta Lui sa se poarte decent, respectuos si cu buna-cuviinta potrivit culturii careia ii apartin.  Si nu doar in imbracaminte, ci in toate aspectele comportamentului.

sursa: https://www.loribalogh.ro/