"A intrat Iisus direct in Sfanta Sfintelor din Sanctuarul ceresc dupa inaltarea Lui la cer?" - Adevar biblic

Categoria: Adevaruri biblice

Spre deosebire de presupusa inaltare la cer a Mariei, mama lui Iisus ( credinta care nu are niciun temei biblic ), inaltarea la cer a Mantuitorului a fost consemnata pe paginile Scripturii de martori oculari:

     “Dupa ce a spus aceste lucruri, pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer si un nor L-a ascuns din ochii lor. Si cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb si au zis: “Barbati galileeni, de ce stati si va uitati spre cer ? Acest Iisus care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer.” ( Fapte 1,9-11 )

Faptul ca, dupa inviere, Iisus S-a inaltat la cer, este un adevar biblic de necontestat. Intrebarea care se pune este urmatoarea:  Spre care loc din cer S-a indreptat El imediat dupa ce S-a inaltat ?

Incercand sa raspunda la aceasta intrebare, unii crestini se multumesc cu un raspuns oarecum vag, continand doar jumatate de adevar: “Dupa inaltarea Sa, Iisus S-a asezat la dreapta Tatalui”. Punct. Dar care este acel loc din cer aflat “la dreapta Tatalui” in care El slujeste, mijlocind pentru intregul neam omenesc ?

Biblia ne ofera un raspuns complet la aceasta intrebare in Epistola catre Evrei, in mod deosebit in capitolele 8, 9 si 10. In cap. 8, 1.2, autorul face o afirmatie care a starnit multe controverse intre comentatorii biblici:

“Punctul cel mai insemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, in ceruri, ca slujitor al Locului prea sfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” ( Evrei 8,1.2 )

Asadar, conform celor afirmate de Pavel, Mantuitorul S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Tatalui, loc identificat de apostol ca fiind insusi Sanctuarul ceresc, dupa al carui model a fost construit sanctuarul pamantesc in timpul Exodului ( vezi Exod 25,8.40; Apocalipsa 11,19 ).

Dupa descrierea detaliata pe care o avem in Exodul, capitolele 25-27, cu privire la Sanctuarul pamantesc ( tabernacol ), dar si dupa cea facuta de Pavel in Evrei 9, 1-7, acesta era alcatuit din doua incaperi distincte, separate intre ele si avand functii diferite: Locul sfant si Locul prea sfant ( Exodul 26,33.34; Evrei 9,2.3 ).

In Locul sfant al tabernacolului se oficiau slujbele zilnice de catre preoti, in timp ce in Locul prea sfant ( supranumit si Sfanta Sfintelor – 1 Imparati 6,16 ) intra doar marele preot o singura data pe an, cu ocazia marei Zi a Ispasirii ( Yom Kippur – vezi Leviticul cap. 16 ).

Daca sanctuarul pamantesc ( tabernacolul ) a fost construit dupa modelul celui ceresc ( vezi Exodul 25,40 ), este evident ca si Sanctuarul ceresc ( Templul ) are aceeasi configuratie, desi la alte dimensiuni si avand o alta maretie si slava.

Dilema este urmatoarea: Dupa inaltarea la cer, Domnul Iisus a intrat in prima sau in a doua incapere a Sanctuarului ceresc pentru a incepe lucrarea de mijlocire in favoarea omenirii ? Pentru unii crestini, aceasta problema nu este importanta, insa pentru alti crestini importanta acestui detaliu este deosebita, deoarece de el sunt legate doctrine biblice de actualitate ( doctrina sanctuarului, judecata preadventa, interpretarea profetiilor lui Daniel capitolele 8 si 9 ).

Daca dupa inaltarea Sa la cer, Iisus a intrat direct in a doua incapere a Sanctuarului ceresc, in Locul prea sfant, atunci intreaga constructie a profetiei celor 2300 de seri si dimineti din Daniel 8,14 si intreaga doctrina a Sanctuarului si a judecatii preadvente nu mai au niciun temei biblic.

Asadar, dupa inaltare, Iisus a intrat in prima despartitura a Sanctuarului ceresc ( Locul sfant ) sau direct in cea de-a doua ( Locul prea sfant ) ?

Textul citat din Evrei 8,1.2 pare sa clarifice aceasta dilema, prezentandu-L pe Iisus, dupa inaltarea Sa la cer,  ca “slujitor al Locului prea sfant si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om , ci de Domnul.” Conform traducerii in limba romana a Bibliei de catre Dumitru Cornilescu, dupa inaltarea Lui la cer, Iisus a intrat in a doua incapere a Sanctuarului, in Locul prea sfant.

Ne aflam insa in fatza unei confuzii.  In capitolele 8 si 9 ale Epistolei catre Evrei, D. Cornilescu foloseste aceeasi expresie – “Locul prea sfant” – pentru a defini doua lucruri diferite. Daca in Evrei 8,2, prin “Locul prea sfant” se intelege intregul Sanctuar ceresc, cu ambele incaperi ale lui, in Evrei 9, 3, acelasi traducator foloseste expresia “Locul prea sfant”, referindu-se doar la cea de-a doua incapere a sanctuarului pamantesc, supranumita si “Sfanta Sfintelor” ( 1 Imparati 6,16 ).

Folosind in mod incorect expresia “Locul prea sfant” in Evrei 8,2, traducatorul induce ideea ca , dupa inaltarea Sa la cer, Iisus a intrat direct in cea de-a doua incapere a sanctuarului ceresc, ceea ce nu este adevarat. Expresia din greaca din care Cornilescu a tradus “Locul prea sfant” este “ta hagia”. Aceasta este de fapt un plural care se traduce prin “cele sfinte” sau “locurile sfinte”.

Exista inca numeroase discutii pe marginea acestui subiect. Iata comentariul la Evrei 8,2 din “Comentarii Biblice AZS”:

„Al locului prea Sfânt”. [„Al sanctuarului”, KJV]. Gr. ta hagia, literal, „cele sfinte”, „[locurile] sfinte”. Femininul hai hagiai este cât se poate de necorespunzător aici (vezi cap. 9,2). Învăţaţii susţin în majoritate că în versiunea greacă aici este un neutru plural. Există diferite opinii cu privire la forţa şi funcţia pluralului în cazul acesta. Unii cred că pluralul reprezintă două încăperi ale sanctuarului ceresc, corespunzând celor două încăperi din cel pământesc. Alţii cred că aici este un plural intensiv, denotând doar concentrarea obiectelor sfinte în sanctuar. Incertitudinea provine din faptul că în cap. 9,2.3 dovezile textuale favorizează o forma de plural pentru termenul grecesc care descrie a doua încăpere (vezi comentariul de acolo). În vederea acestui lucru, faptul că ta hagia este o formă de plural, nu dovedeşte în mod necesar că sunt două încăperi în sanctuarul ceresc. Totuşi, că lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc  e săvârşită în două încăperi sau „două mari despărţituri”, este evident dintr-o comparaţie a celui pământesc cu cel ceresc, deoarece cel pământesc era „după chipul adevăratului locaş” (cap. 9,24, RSV) din cer. „ ( 1 )

Chiar daca cercetatorii nu au ajuns inca la o armonizare a opiniilor lor in privinta acestei dileme, ramane totusi un aspect deosebit de important de care trebuie sa se tina seama: Iisus slujeste in Sanctuarul ceresc dupa inaltarea Lui la cer. Dat fiind faptul ca sanctuarul pamantesc a fost construit dupa modelul celui ceresc si tinandu-se cont de slujbele care se oficiau in el: cele zilnice, in Locul sfant, si cele anuale, in Locul prea sfant, este rational sa credem ca Mantuitorul urmeaza slujirea Sa in Sanctuarul ceresc dupa imaginea pe care o avem cu privire la cel pamantesc.

Lucrarea preotilor din vechime urma un traseu precis, care se repeta an de an. Se incepea cu slujba din curtea sanctuarului, in care se aduceau jertfele, apoi se continua cu slujirea zilnica in prima incapere ( Locul sfant), oficiata de preoti, iar la sfarsitul anului religios iudaic, in marea Zi a Ispasirii, o singura data pe an, marele preot intra sa slujeasca in a doua incapere a sanctuarului, in Locul prea sfant.

Daca toate acestea reprezentau tipul ( simbolul ), inseamna ca si antitipul ( realitatea ) trebuie sa urmeze acelasi traseu: Iisus trebuia mai intai sa se jertfeasca in „curtea” Sanctuarului  ( pe pamant ), apoi urma o etapa a slujirii Sale de mijlocire in prima incapere a Sanctuarului ceresc ( Locul sfant ), pentru ca in final, conform profetiei din Daniel 8,14, El sa intre in cea de-a doua incapere a Sanctuarului ceresc, in Locul prea sfant, pentru a incepe lucrarea finala de curatire a Sanctuarului ceresc, insotita de judecata preadventa.

In final, iata cateva din cele mai cunoscute traduceri ale Bibliei in dreptul textului din Evrei 8,2, in care in locul expresiei „Locul prea sfant” din traducerea lui Cornilescu sunt folositi alti termeni ca „Sanctuar” sau „Sfintele”:

„…Comme ministre du sanctuaire et du veritable tabernacle…” – „…Ca slujitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol…” ( Louis Seconde )

„…En qualite de ministre du sanctuaire et du vrai tabernacle…” – „…In calitate de slujitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol…” ( Crampon – catolica )

„…A minister in the sanctuary and the true tent…” – „…Ca slujitor al sanctuarului si al adevaratului cort…” ( Revised Standard Version )

„…And who serves in the sanctuary, the true tabernacle…” – „…Si unde serveste in sanctuar, adevaratul tabernacol…” ( New International Version )

     „…A minister of the holies and of the true tabernacle…” – Ca slujitor al sfintelor si al adevaratului tabernacol…” ( Douay dupa Vulgata )

     „…A minister of the sanctuary, and of the true tabernacle” – „…Ca slujitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol…” ( King James )

     „…Un servitor al sanctuarului si al adevaratului tabernacol” ( Fidela, in limba romana )

     Toate aceste traduceri ne arata ca prin expresia „Locul prea sfant” , folosita de D. Cornilescu in Evrei 8,2, trebuie sa intelegem nu a doua incapere a Sanctuarului ceresc, ci intregul Sanctuar, in care Domnul Christos a intrat imediat dupa inaltarea la cer, incepand lucrarea Sa de mijlocire pentru neamul omenesc.

„De aceea, poate sa si mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea ca sa mijloceasca pentru ei.” ( Evrei 7,25 )

sursa: https://www.loribalogh.ro/