Un strop de pace

Nu Ţi-am cerut prea mult Părinte,
Decât un strop din pacea Ta
Şi chiar lovit fiind pe cale,
Eu strig mereu: "Aleluia!"
Ţi-am dat întâietate-n toate,
Ştiind că Tu eşti Dumnezeu
Şi n-am cârtit în încercare,
Oricât mi-a fost pasul de greu.

Mi-ai pus în inimă speranţa
Şi-n ochi lumina Ta din cer,
În duh stă ferm încredinţarea,
Că cei aleşi nicicând nu pier.
Şi de permiţi câte-o ispită
În viaţa mea pe-acest pământ,
Tu ai la toate rezolvare,
O pot învinge prin Cuvânt.

Ooo, înţeleg atât de bine
De ce-ai murit în locul meu,
Căci nu e pas şi vorbă-n care
Să nu greşesc mereu, mereu.
Ai plănuit din veşnicie,
Să-mi mai acorzi o şansă dar,
Totul depinde doar de mine,
De vreau să stau în al Tău har.

De-aceea stau în nopţi de veghe
Şi-n zilele ce curg şi curg...
'Nalţ rugăciuni de adorare
În zori de zi şi în amurg,
Cu rugăciuni de mulţumire,
Vin înaintea Ta mereu,
Să nu uit că-s un pumn de tină
Şi Tu acelaşi Dumnezeu.

De ce e viaţa numai trudă
Şi chin şi lacrimi şi dureri,
Nu înţeleg dar stau sub cruce
Cu bucurii şi cu poveri.
Ştiu doar atât, că încercara
Mă ţine strâns legat de cer
Te rog, să-mi dai înţelepciune,
Ca să trăiesc şi să nu pier... 09/12/13, Barcelona