Teama...

Se plimbă teama printre oameni
Și râde hâd: ”Ai mei sunteți!
M-am strecurat în viața voastră...
Zâmbiți acum de mai puteți!
Pândesc la orice colț de stradă
Vă prind în laț... vă stăpânesc...
M-acund sub masca ce-o purtați
Și zi de zi mă-ntind și cresc...
Credeați că ați scăpat de mine
Că sunteți liberi... ați greșit
Căci m-am întors cu noi puteri
Să stăpânesc la nesfârșit!”
Se plimbă teama printre oameni
Dar iată că îi iese-n cale
Un biet bâtrân cu barba albă
Slăbuț și aplecat de șale
Cu-o mână fermă o apucă
Și o întoarce către el:
”Hai, spune-mi cine te-a trimis?
Și spune-mi care-i al tău țel?
Nu ți-e rușine să pătrunzi
Așa perfid în viața noastră?
Crezi tu că vei avea putere
Să-ntuneci zarea cea albastră?
Știu, mulți sunt cei ce-s astăzi robi
Și-i ții legați cu lanțuri grele
Dar cât se mai găsește-un suflet
Să-nalțe ruga către stele
Mai este-o șansă de salvare
Cât încă dragostea e-n noi
Cât mai putem simți cu alții
Legând al lacrimei șuvoi!
Te du departe... nu te vrem
Nu te-am chemat să vii în drum
Căci noi avem un Dumnezeu
Ce nu ne lasă nicidecum!”

Vulcan-16-07-2020
Mary