Spre cel fără de casă

Spre cel fără de casă

Spre cel fără de casă îndrept acum, Părinte,
Un Gând de bunătate şi-o Rugă către Cer!
Îl du în Marea-Ţi Milă spre-un adăpost cuminte
Cu răcorire vara şi cu căldură-n ger

Şi-i pune-n prag de ziuă, ceva şi lui pe masă,
Să aibă de-nchinare spre Tine, Doamne Bun,
Zâmbind în liniştire, ştiind că-acum e-Acasă,
Putând să ia Lumină de Paşte şi Crăciun!

Te-ndură iar, PreaSfinte şi-ajută-l să primească
Şi el, mai câteodată, vreun ban alinător
De la acel ce trece şi-n milă Creştinească
Îi dă smerit o haină spre-a-i fi de ajutor,

Iscând în Rai o veste de bucurie mare,
Aflând că jos, în lume, s-ar mai găsi cu greu
Un nevoiaş ce-n viaţa de rară-ndestulare
Înalţă-o mulţumire spre Bunul Dumnezeu!

Amin!