Pofta firii pământești

Firea lumii e otravă
Ce se luptă tot mereu,
Să despartă orice suflet
De dragostea lui Dumnezeu!

Ea se luptă chiar cu sfinții
Inima să le-mpietrească
Chiar dacă-i cu neputință,
Să-i învingă, nu se lasă,

Firea lumii e păcatul,
S-o învingi nu e ușor,
Doar Isus îți dă puterea
Ca să ieși biruitor!

Pofta firii pământești
Astăzi mulți o poartă-n inimi
Și se duc în grabă mare,
Mereu spre destrăbălare...

Ea îi chinuie amar,
Fără să aibă scăpare
Zi de zi ea pune lanțuri
Și îi duc la strâmtorare!

Firea lumii e durere,
Chin și-amar nemângâiat,
Numai ea te-ndepărtează
Chiar de Fiul de-mpărat

Pofta lumii e otravă
Ce e dulce la-nceput,
Dar apoi de-amărăciune
Tu vei fi mereu umplut!

Dacă azi privești în lume
Și îți place al ei mers,
Nu te mai gândi că mâine
Biruință ai să vezi

De odată ce-ai intrat
În iubirea-i înșelătoare
Unde lumea te-a chemat
Ai s-ajungi la strâmtorare!

Vino azi și lasă lumea,
Vino până nu-i târziu,
Dacă azi respingi chemarea,
Mâine poate-i prea târziu!

Astăzi cât incă ai șansa
Să te-mpaci cu Dumnezeu,
Lasă lumea și-a ei poftă,
Ca să fii copilul Său!

Întoarce-te cu umilință
Sincer, ca să fii iertat,
Întoarce-te cu pocăință,
Ca să fii un om salvat!

De te-ncrezi în Dumnezeu
Lumea va rămâne-n urmă
Și de-atunci vei fi mereu
Cu Isus și a Sa turmă!

Amin! !