O, poporul Meu

O, poporul Meu, ce ești,
De ce îmi ești necredincios?
De ce de Mine te ferești
Și Mă faci un mincinos?

O, poporul meu iubit,
De ce ești ipocrit cu Mine,
Crezându-te neprihănit,
Dar te văd plin de rușine? !

O, poporul Meu, ce ești,
De ce ai inima împărțită?
De ce nu vrei să Mă cinstești
Prin viața ta neprihănită? !

Oare ce Eu nu ți-am dat
Și pentru tine n-am făcut,
De trăiești doar în păcat,
Răstignindu-Mă mai mult? !

De ce nu vrei să te întorci
La râvna ce-o aveai dintâi,
Și-arunci sfințenia la porci,
Ca în păcate să rămâi?

De ce nu înțelegi tu oare
Că Eu sufăr și Mă doare,
Când sfinții Mei sunt prigoniți
De cei ce-și spun că-s pocăiți?

O, neam fățarnic și trufaș,
Ce cu chip de îngeraș,
Mi te-nchini cu rugăciuni,
Dar în inim' ai minciuni!

Vai și-amar de voi, cei care
Al Meu Nume îl folosiți
Pentru scopuri ordinare,
Iar sfinții Mei sunt asupriți! ! !

Iată, vine ziua în care
Voi stârpi pe cei mișei,
Căci ziua cea necruțătoare
Se apropie de ei! ! !

O, poporul Meu ales,
Ce prin Sânge te-am spălat,
Pe zi ce trece, tot mai des,
Găsesc în tine doar păcat!

Iată astăzi ți-am vorbit
Tot ce-am împotriva ta.
Fii înțelept și chibzuit
Și întoarce-te pe calea Mea! ! !

(13-14 august 2016)