Mă simt... risipitor...

Mă simt... risipitor...
Ca fiul ce-a plecat în lume, luând cu el
Din zestrea Tatălui - cerească,
S-o-mpartă cu prietenii stricați,
Cu femeile ce viața-i seacă...

EL și-a luat un ''bun rămas''
De la Părintele țintit-n durere,-n poartă,
Și-a alergat să-mbrătișeze poftele firești,
Unde-ospătarii lumii, viața îi încarcă.

...Eu am risipt din dragostea dintâi...
Cea mai de preț - comoară;
Și simt acum pe pernă, lacrimi...
Credința-mi-este goală și ușoară...

Am risipit dulceața-n rugăciune,
Și sarea faptelor curate, bune;
Am dat ''la schimb', 'iubit Cuvântul
Pe vești pe care le aduce... vântul...

Mă simt olog de mers curat,
De-nțelpciunea Celui Sfânt și 'Nalt,
Iar haina... n-o privesc...
Ea, alt'dat' atâta de iubită,
E numa'-n ''pete-mpodobită...''

Mi s-a schimbat privirea...
E seacă de iubire, de dragostea dintâi...
Când Îl chemam pe Domnul
Să-Și pună mâna căpătâi,

Mă simt - stingher...
În vorbele-mi atât de goale...
Mă simt străin de cer-n firescul-trai;
Mi-e dor de părtășia în Lumină,
De Împărat și haina sufletului-rai...

Mi-e dor să simt din nou parfumul,
Gustul Pâinii rumenite, coapte-n Casă;
Să mă încing în mijlociri,
În haina cea curată și aleasă;

Să-mi duc iar la Lumină-țesătur'-albită-n lacrimi-rugi,
A - Rochiei de Mireasă...

Stare sufletească în urma citirii editorialului ''Starea jalnică a bisericilor''- pastor Daniel Brânzei,
postat pe Resurse Creștine. Să ne cercetăm fiecare în dreptul nostru...