Din tulnic de Crin

Pe aripa vremii, din tulnic de Crin
Miresme împrăștie Slova.
Ascultă Cuvântul, e da și amin!
Vestește-ndurarea, Iehova.

Se-ntrupă Iubirea, Biserica Lui,
Ridică-ți privirea Mireasă,
Fecioară-nțeleaptă, ca-n toamnă gutui,
Candela s-o porți luminoasă.

Din bulbii regali, răsar din țărână
Să poarte prin lume parfumul,
Flori care poartă Lumina divină,
Mesajul curat de la Domnul.

Pe zidul vegherii rămâne prorocul,
Înfruntă a nopților groază,
Nu îl doboară nici apa, nici focul...
Câți oare, ca el mai veghează?

Ascultă, dar, Glasul și nu judeca,
Cuvântul, deplin împlinește,
Din taine ascunse în inima Sa,
Vorbește azi Domnul, vorbește.

E seară și tulnicul sună prelung,
Se-ntorc lucrătorii Acasă,
Rămâne Sămânța sub brazda de plug,
Visând unduiri de mătasă.

La cina Iubirii, din cupe de crini
Sorbim fericirea divină,
Suntem doar o clipă în teasc peregrini,
Apoi strălucim în Lumină.

Pe aripa vremii, din tulnic de Crin
Așa vorbește Mesia,
Biserică sfântă fii gata căci vin,
Împlini-voi deplin, prorocia.

Amin!