Devoratorii

Mi-e scârbă de "sfinți"
Ce-ți iau carnea-n dinți
Şi tot devorează,
Nimic nu salvează...

Se uită semeț,
Nu-ți dau niciun preț;
Eşti praf şi țărână
Sub talpa lor, bună.

Din omul frumos
Te fac slab, fricos;
Să te controleze
Şi manipuleze.

Dacă ripostezi
Doar palme-ai să vezi;
Te scuipă în față,
C-ai vrut drept la viață.

Setoşi de arginți,
Aleşii preasfinți,
Subtil se strecoară
Până la comoară.

Înalți farisei,
Nu-i nimeni ca ei,
Singuri se proclamă
Şi îşi fac reclamă.

Ce orbi, ce nebuni,
Gonind spre cununi;
Cu fapta şi gura
Rescriu ei Scriptura...

Ce aspră, ce grea
Pedeapsă-or avea!
Nu-i jale mai mare
Ca propria-nşelare.

Eşti tu dintre "sfinți"?
Ia vezi ce-ai în dinți,
De-i carne de frate,
Eşti vrednic de moarte!

Păcatul să-ți plângi
C-altfel o s-ajungi
În chinul de-afară!
Nu te înfioară? !

Să te cercetezi
Şi să devorezi
Cuprins de ruşine
Tot răul din TINE!

Amin.
14 iulie 2020