Către Neemia zilelor noastre

Către Ieremia zilelor noastre

Ne-ai mobilizat, Neemia
Să-ncepem munca-n cetate
Să fie ștearsă lenevia
În a noastră comunitate.

Nepăsarea stăpânea, perfidă
Cum a fost, oare, posibil?
Nimeni nu voia s-o ucidă,
Domnea simțul firesc, sensibil.

Că ai sosit din depărtare
În noi să plantezi elan
Desigur, n-a fost la întâmplare
Ci-a fost al Cerului plan.

Ai reparat legături frânte
Și încă vei mai repara
Ca frații spre Rai să se-avânte,
Să poată în Vie lucra.

Lucrarea ta-i ziditoare
(C-au fost multe demolări)
Să-nvingem orice încercare,
Să vrem să fie renovări.

Formalismul pătruns în oase
A-nceput să dispară de-aici
Și-acele probleme spinoase
Sunt tot mai mici și mai mici.

Apelul făcut adunării
Ne-a motivat, roadele răsar
Și-acel duh al răzbunării
A fost șters de unda de har.

Ai aprins în noi pasiunea
Îngropată de vulpile mici
Ne amintim cum era rugăciunea
Când eram, în credință, pitici.

Satan a-ncercat să ne-ncurce
Spunând că-n zadar ne jertfim
Dar privirea-ndreptată spre cruce
Ne dă puteri să slujim.

Se simte în sanctuar atmosfera
Unde Duhul de viață-i prezent
Ne-ai spus unde e frontiera
Între nesfânt și gestul decent.

Ne-ai mobilizat, Neemia
Vechea stare nu o mai vrem
E plină acum visteria,
E-al Cerului tot ce avem.

George Cornici/6 Iunie, 2016