Mântuit de harul Tău

Eu nu știu Isuse drag
Cât de mult Îți sunt pe plac
Dar ce știu, e că Tu vrei
Să-mi îndrepți Tu pașii mei
Către veșnicia sfântă
Către viața mult dorită
Să trăiesc cu Tine-n veci
Pe-ale raiului poteci
Unde nimeni nu mai plânge,
Nu mai sunt vărsări de sânge;
Sunt doar sfinți, ce Te măresc
Proslăvind Tatăl ceresc
Pentru jertfa-Ţi de pe cruce
Pentru glasul Tău, ce-I dulce
Ce vorbește ne-ncetat
Omului, ce s-a lăsat
De poruncile cerești
Ascultând de cei lumești
Să se-ntoarcă cât se poate
A găsi Viață, nu moarte
Căci în Tine este totul,
Viu, poate să fie mortul
Vindecat și cel rănit,
Rătăcitul-mântuit,
Cel legat de neștiință
Poate ști azi biruință
Precum Tu ai biruit
Mortea-n cuie-ai pironit
Aducând speranță-n lume
Pocăință-n zile bune
Zile pline de Duh Sfânt,
Pregătind acest pământ
Pentru ziua cea din urmă
Ce va strânge blânda turmă
Sus, în Cer, la Sfântul Tată.
Tu, Păstor de altă dată
Ce te-ai îngrijit de toți
Purtând milă pentru hoți
Ai răbdat nelegiuirea,
Liberă să fie firea
Ca să poată azi alege,
Unde-ar trebui s-alerge
Căci altarele străine
Au făcut din om ruine.
***
Nu știu cât îți sunt pe plac
Dar te rog, Isuse drag,
Pune-n mine-acea dorință
Să mă las de-a mea ființă
Să fac aTa sfântă voie,
Căci de ea azi am nevoie
Și de-o fi ca să revii
Unul dintre cei ce-s vii
Să mă știu Isus și eu,
Mântuit de harul Tău.

Amin!