Umblam pierdut

Umblam pierdut, pe drumuri cu noroi,
Pe calea care duce la pierzare.
Dar îmi ieșise-ntâmpinare,
O mână-ntinsă cu-ndurare,
Care mă trase înapoi.

Eu nu credeam că Cineva vreodat',
Poate-a iubi un păcătos ca mine.
Și-am plâns atunci cu lacrimi și suspine,
Gândidu-mă mereu, mereu, la Tine,
Și la iubirea-Ți care m-a salvat.

Am cunoscut atunci iubirea sfântă,
L-am cunoscut pe Cel ce se jertfise.
Cu brațele pe cruce sus, întinse,
Cel necuprins, pe toți El ne cuprinse,
Cu dragostea-I din Tatăl izvorâtă.

Isus prin moarte, moartea-biruit,
Și viață veșnică ne-a dat în dar.
Căci prin credință suntem mântuiți, prin har,
Iar noi ca jertfă, s-aducem pe altar,
O viață sfântă căci ne-a mântuit.

O, suflet drag ce tot alergi întruna,
Și nu ști încă unde vei ajunge,
Întinde-ți mâna, ca să ți-o apuce,
Cel ce murise răstignit pe cruce,
Căci numai El ne poate da cununa.