Tu, suflete bolnav

Tu, suflete bolnav

Tu, suflete bolnav
Ce-ai suferit în sine,
Mult ai mai suspinat
În lupta cu-a ta fire.

O vreme ai avut
Când ea a triumfat...
Lăuntrul amărât
Ți-a fost și-ndurerat...

Pe-o parte îți plăcea
Să simți că ai succes
Dar duhul îți plângea
La fel ca la deces...

Te simțeai vinovat
După-acea faptă-a-ta
Și de nereparat,
Acum totul era.

Ce mult ai mai fi vrut
Să te întorci în timp
Și să nu fi făcut
Acel spre care... toți tind.

Acel lucru mărunt
Dar care-mbolnăvește
Și trupul de pământ,
Și viața urmărește,

Și îți frigea ficatul
Și te durea stomacul,
Cu Domnul nu vorbeai
Pentru că nu-ndrăzneai.

Nu mai puteai să dormi,
În minte-aveai imagini
Cu-acea persoană care-ți
Cuprinse inima...

În care loc să torni?
Din inimă, din pagini,
Cuvântul ca lucrare,
Că loc, nu mai era...

Și Domnul intervine,
Pentru că te iubește
Și tot prin Biblie
Cu dragoste-ți vorbește.

De multe ori la rând
Te-nvață și-ți arată
Și te-ai trezit plângând
Căindu-te de faptă...

Cu gelozie sfântă
El vrea să te păstreze,
Să-ți dea valoare multă,
Și să te prelucreze.

Prin tine, să ridice
Pe alții, ce la fel,
În mintea lor duc lupte
Și nu pot fără El.

Tu, spune-le căci Domnul,
Vrea a-i elibera,
Să nu piară niciunul,
Este dorința Sa.