Pe cerul vieții sunt și nori

Pe cerul vieții sunt și nori

Pe cerul vieții sunt și nori,
Nori negri, parcă de tăciune,
Sunt întristat de multe ori,
Cât nu pot în cuvinte spune...
Dar știu, pe cale nu-s doar flori,
De-aceea lupt în rugăciune,
Aștept ai îndurării zori,
Cer de la Domnul o minune.
Eu cred că Tatăl totul știe,
Lui toate îi sunt cu putință,
Schimbă-ntristări în bucurie
Și-nfrângerile-n biruință!

Pe calea vieții sunt și spini,
Spini mici și mari ce mă rănesc,
Când trec prin văi cu mărăcini,
Adeseori mă poticnesc...
Dar știu că drumul către cer,
Cu piedici este presărat,
Merg înainte, nu disper,
Mă-ncred în Cel ce m-a chemat.
Isus Hristos e bun Păstor,
Cu grijă turma își conduce,
În pășuni verzi și la izvor...
Harul ce curge de la cruce!

Pe calea vieții sunt și lacrimi,
De bucurie, de durere,
Născute din virtuți sau patimi,
Ce-aduc ori chin, ori mângâiere.
Dar știu că viața-i alergare,
Să împlinim un scop, un vis,
O pregătire de plecare,
Spre loc de chin sau paradis.
Și viața-n trup e trecătoare,
Multe sunt goană după vânt,
De-aceea țin strâmta cărare,
Mărire Lui în veci să-i cânt!

de Teodor Groza
19.02. 2020
Vișeu de Sus