Nu voi lăsa ca întristarea...

Nu voi lăsa ca întristarea...

Nu voi lăsa ca întristarea,
Să-mi risipească liniștea...
Nu vreau să părăsesc cărarea,
Pe care am primit iertarea,
Oricât mi-ar fi crucea de grea!

Nu voi lăsa nemulțumirea,
Să-și facă loc în a mea viață...
Nu vreau nicicând să-mi uit menirea,
Ci să înalț mai mult iubirea,
Harul trăirii cu speranță!

Nu voi lăsa descurajarea,
Să mă târască-n neputință...
Nu-mi voi abandona lucrarea,
Nici jugul bun, nici Adunarea
Și nici umblarea prin credință!

Nu voi lăsa moda lumească,
Să mă conducă spre robie...
Nu vreau să port numai o mască,
Ci Duhul Sfânt să mă sfințească,
Să fiu o bună mărturie!

Nu voi lăsa duhul minciunii,
De adevăr să mă-ndeparte...
Nu vreau să seamăn cu ciulinii,
Ci credincios urmaș Luminii,
Așa cum scrie-n Carte!

Nu voi lăsa nici lăcomia,
Să mă transforme într-un zgârcit...
Mă țin cu drag de datoria,
De-a mă-nchina cu dărnicia...
Când dau, sunt mult mai fericit!

Nu voi lăsa îngrijorarea,
Să-mi fure liniștea și tihna...
Nu-mi părăsesc încredințarea,
Că Domnul îmi veghează calea,
În El am pacea și odihna!

Nu voi lăsa ca nepăsarea,
Să-mi biruiască conștiința...
Cu jertfă fie-mi închinarea,
Cu har și ruga și cântarea,
În Domnul biruința!

de Teodor Groza
30.12. 2019
Vișeu de Sus