De câte ori,de câte ori...

De câte ori,de câte ori...

De câte ori,de câte ori
M-am coborât la tine,
Și n-ai putut ca să măsori,
Prezența mea străine.

De câte ori nu te-am atins
Punându-ți undelemn pe rană,
Și din burduf îți dă-du-i vin,
Alin la sufletul ce-oftează.

De câte ori nu ți-am șoptit
Să te întorci la Mine,
Ca să îți șterg trecutul tot,
Și să-ți dau fericire.

De câte ori n-am suspinat,
Văzându-ți a ta cale.
Ce duce-a jos din spre Eden,
În Ierihon,spre vale.

De câte ori nu ți-am șoptit,
Oprește-te din drum străine,
Căci în curând ai sa regreți
De nu asculți de Mine.

De cate ori,da ,prin cântări,
Prin vers de Imn și poezie.
Am vrut să înțelegi mai mult,
Despre eterna fericire.

De câte ori nu te-am chemat,
La masa cea bogată.
Să te hrănești și să accepți,
Iubirea Mea de Tată.

De câte ori nu ai văzut,
A Mea mana creeatoare,
Cum am creeat Eu din nimic
Pe pământ orice suflare.

Deatâtea ori,deatâtea ori,
Eu n-am îngăduit să mori.
Fără să știi ,căci pentru tin'
Pe cruce Fiul Meu muri.

De câte ori,tu ai ales
Fața să mi-o necinstești?
Eu am tăcut căci te-am iubit
Străine,nu te-am părăsit.

Tu te-ai jucat cu Harul Meu,
Crezând că tu ești Dumnezeu.
Tu ai uitat că Eu sunt Sfânt,
Și nu îmi schimb al Meu Cuvânt.

Tu ai uitat căci te-am chemat,
Să ieși afară din păcat,
Să vii la jertfa din Calvar
Să fii iertat și salvat.

De multe ori ai să regreți,
Străine,dar v-a fi pe veci.
Căci har a fost și tu n-ai vrut...
A te deștepta,străine.(crestine)