David

Mi s-a cerut să-mi scriu mărturia, pentru a fi de folos altora care au nevoie de ajutor în acest sens, dar cred că ea mă ajută în primul rând pe mine, pentru că mă recunosc aşa cum sunt, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor. Nu mă pot schimba, dar vreau. Ştiu că Dumnezeu mă va izbăvi într-o zi şi voi deveni din învins, învingător!

Singura opţiune este El, pentru că oamenii nu dau nicio şansă în acest sens, spun că nu te poţi vindeca de homosexualitate. Dar Unul singur este drept, iar El mă va elibera pe mine şi pe toţi cei ce vor vrea acest lucru.

Nu pot să spun că am avut probleme în tinereţe care să cauzeze pornirile mele homosexuale. Ştiu doar că dintotdeauna m-am simţit atras de băieţi. Într-adevăr, am avut parte de nişte mici jocuri erotice pe la vârsta de doisprezece sau treisprezece ani, dar nu cred că ele mi-au influenţat orientarea sexuală. Cred că au fost mai mult din curiozitate, pentru că deja mă simţeam atras de cei de acelaşi sex înaintea acelor întâmplări.

Consider că este lupta pe care trebuie să o duc eu… Este o luptă grea, pe care de multe ori cred că nu o pot câştiga. Autosatisfacerea, pornografia, fanteziile mă macină pur şi simplu. Aceste căderi în păcat mă fac să-mi doresc să nu mă fi născut.

Sunt evanghelic şi ştiu că homosexualitatea este un păcat foarte grav înaintea Lui, de aceea doresc din toată inima să mă pot schimba, să mă pot îndrepta. Ce-i drept, nu mă consider gay, dar nici prea departe nu sunt. Îi mulţumesc Lui că nu am făcut sex cu nimeni, pentru că mi-ar fi fost mult mai greu să mă schimb. Îi compătimesc pe tinerii care au luat-o pe această cale şi-mi doresc să fim cu toţii mântuiţi, să nu renunţăm la cerul Lui minunat pentru plăceri de cinci minute! Şi sper ca Cel Rău să fie zdrobit de puterea Duhului! Să fim binecuvântaţi!